Scriitorul francez Pascal Bruckner, cunoscut publicului român prin titluri precum „Luni de fiere“, „Copilul divin“ sau „Hoţii de frumuseţe“, şi-a lansat, la 4 aprilie a.c., la Librăria Cărtureşti-Verona din Capitală, cel mai recent volum, Casa Îngerilor, apărut la Editura Trei (traducere: Doru Mareş). La eveniment au participat criticul literar Simona Sora, jurnalistul Luca Niculescu şi directorul editorial al editurii, Magdalena Mărculescu. Avem de-a face cu un roman poliţist, realist, dar î Publicitate mbibat de suprarealism. Tema este interesantă şi şocantă: realitatea ce ne striveşte în cotloanele Parisului. Un Paris sărac, mizerabil, suburban, al cerşetorilor de toate naţionalităţile. Oraşul este stratificat, iar acum aflăm o faţă a sa mai puţin cunoscută, cea a tenebrelor, catacombelor, canalelor, cu o populaţie ce trăieşte după propriile sale legi şi reguli. Este ceea ce se află dincolo de ce poţi vedea în prima clipă în Oraşul-lumină – monumente, magazine de lux, turişti, ceea ce descoperi doar privind în jos. Autorul face o radiografie a sentimentelor noastre contradictorii faţă de oamenii străzii: milă şi repulsie. Personajul principal, Antonin, glisează de la obsesia personală a curăţeniei la obsesia unei curăţenii generale a societăţii de elementele cele mai impure – vagabonzii. Avem de-a face cu trei universuri: al agenţilor imobiliari de lux, căruia îi aparţine Antonin; al străzii, al săracilor, al cerşetorilor; al acţiunilor caritabile, întruchipat de Isolde, cea care a creat un cămin pentru oamenii fără adăpost, care dă şi numele romanului. Cartea ne invită să medităm la fragilitatea condiţiei umane, la lumea celor care trăiesc din mila celorlalţi, la motivaţiile care ne fac să-i ajutăm sau, dimpotrivă, să-i dispreţuim, condamnăm ori urâm pe cei care ne solicită bunăvoinţa. Totodată, un avertisment, în aceste vremuri de criză, privin