“ Înainte mă bucuram de un lucru de care acum nu mă bucur. Acest lucru se numeşte respect ”
Eugen Cristea este un soldat al scenei. Actor, cant-autor, scriitor, puteţi adăuga liniştiţi câţi de “or” vreţi, a atras spectatorii identificându-se cu personajele sale rapid, perfect, cu naturaleţea şi căldura pe care le poartă cu sine ca pe un stindard. De tânăr a deschis ochii la lumina reflectoarelor. S-a maturizat pe scena teatrului. Aşa i-a fost norocul. Mereu în tranşee, aşteptând atacul - spectacolul de fiecare seară. Răspândeşte mereu vitalitate, are mereu cu degetul aşezat pe rana unei întrebări ce frământă societatea de astăzi. Poate fi numit nostalgic sau un romantic întârziat, dar eu mă întreb de ce nimeni nu-i oferă şansa unui Iago. L-ar interpreta magistral. Eugen Cristea împlineşte astăzi 61 de ani. Jurnalul Naţional îi urează “La mulţi ani.”
“Am multe nemulţumiri, da. Unicul motiv de bucurie este faptul că măcar tu nu uiţi, vreau să scrii asta, iar pentru mine înseamnă foarte mult. A simţi pe cineva aproape, a mai crede încă în valorile prieteniei, mie mi se pare un punct câştigat, mai ales că aşa cum spuneam nu demult, numărul prietenilor mei poate fi scris pe o jumătate de bilet de tramvai, rupt şi compostat. Sunt total dezamăgit de ce se întâmplă, dar îmi găsesc forţă în primul rând în familie şi într-o forţă pe care cred că o am de la Dumnezeu, aceea de a îndura toate umilinţele din jur. Atunci când spun umilinţe mă refer la mai multe lucruri, nu neapărat la teatru, unde se pare că alături de alţi câţiva colegi chiar nu mai suntem doriţi. Cu alte cuvinte, şi spun cu toată responsabilitatea de care sunt în stare, ni se interzice dreptul la muncă, acesta fiind prevăzut în Constituţie, în Codul Muncii, dacă nu mă înşel chiar articolul 4, dar trebuie verificat. Fireşte, mi-am găsit refugii în altă parte, lucrez pe cont propriu. Am avut
