Timişoara s-a făcut cunoscut nu numai prin instituţii, formaţii şi interpreţi de artă lirică. A fost oraşul industriei şi comerţului de instrumente muzicale.
Citeşte povestea instrumentelor Braun la Timişoara. Anton J. Braun a revenit în oraşul natal după 36 de ani
La Timişoara, muzica are vechi tradiţii. Oraşul s-a făcut cunoscut nu numai prin instituţii, formaţii şi interpreţi de artă lirică; un domeniu, poate mai puţin ştiut, a fost cel al industriei şi comerţului de instrumente muzicale. În plus, să nu uităm că, până în anul 1948, la Timişoara se afla una din cele mai mari edituri muizicale din ţară: firma Morawetz a familiei Borgida.
Tot până prin anul neţionalizării (1948), a existat o fabrică de orgi, proprietatea familiei Wegenstein. Fabrica se afla cam pe locul unde astăzi este Institutul de Sudură de pe bulevardul Mihai Viteazul. Trebuie menţionat că aproape toate bisericile catolice timişorene (cu excepţia Domului din Piaţa Unirii) sunt înzestrate cu orgi fabricate în atelierele lui Wegenstein.
Dar şi alte lăcaşuri de cult – în care muzica de orgă face parte din oficierea slujbei religioase (cum ar fi cultele evanghelic-lutheran, reformat, mozaic) – posedă marile instrumente cu tuburi, produse tot de aceeaşi fabrică de orgi.
Şi Sinagoga din cetate, dar şi cea din Fabric au, fiecare, câte o orgă Wegenstein. (La Domul din Piaţa Unirii, orga este de altp provenienţă, dar a fost renovată tot de meşterii specialişti ai lui Wegenstein).
Dintre alte instrumente muzicale produse la Timişoara, se cuvin a fi amintite: piane (de fapt, asamblate din piese aduse din import), acordeoane, saxofoane. Aceste ultime categorii de instrumente au început să fie fabricate după anii 50. (Cine nu-şi mai aduce aminteşte de acordeoanele Timiş? Dar de saxofoanele fabricate la Guban?).
Comerţul timişo
