Sfârşitul demn

Un articol1 apărut ieri (11 aprilie a.c.) în New England Journal of Medicine abordează un subiect sensibil pentru publicul larg şi îndelung dezbătut de eticieni: moartea la cerere. Mai exact, e vorba de rezultatele unui program de „moarte demnă“ implementat la Seattle Cancer Care Alliance, un centru universitar specializat, care acoperă statele Washington şi Oregon. Trebuie spus că în ambele state există o legislaţie permisivă pentru asistarea medicală a morţii (din 1997 în Oregon, din 2008 în Washington). Conform legii, adulţii cu discernământ care au o speranţă de viaţă de până la şase luni în urma unei afecţiuni medicale documentate, pot solicita, pentru auto­administrare, medicaţie letală prescrisă de un medic. Astfel, la centrul din Seattle, în perioada martie 2009 – decembrie 2011, 114 pacienţi s-au interesat de programul respectiv. Dintre aceştia, 40 nu au urmat paşii necesari, iar alţi 30 fie s-au retras din program, fie au murit înainte de eliberarea prescripţiei (procesul în sine este unul de durată, cu mai multe consultaţii spaţiate în timp). Din cei 40 de pacienţi care au primit prescripţia letală (secobarbital), 24 au murit în urma autoadministrării medicamentului. Trebuie spus că 11 participanţi au trăit mai mult de şase luni după eliberarea prescripţiei. Statistic, cei care au intrat în programul de moarte demnă au fost predominant din rasa albă, bărbaţi, cu studii superioare. Motivele principale pentru solicitarea medicaţiei letale au fost: pierderea autonomiei (97,2% din cazuri), imposibilitatea de a se implica în activităţi plăcute (88,9%) şi pierderea demnităţii (75%). Pacienţii şi familiile acestora au fost deopotrivă recunoscători pentru posibilitatea oferită de lege, de a primi o prescripţie letală, indiferent dacă în cele din urmă aceasta a fost sau nu utilizată.

Amiodarona şi cancerul

Rezultatele