Îmi este greu să înțeleg ce a căutat Dan Voiculescu la emisiunea Prim Plan de la televiziunea publică.

El ar fi trebuit să înțeleagă până în prezent, după atâția ani, că nu are o figură simpatică pentru publicul larg. Orice ar face. Chiar fără a știi de mult controversatele sale legături cu Securitatea, personalitatea sa, așa cum apare pe micul ecran, împrumută toate trăsăturile negative ale celor mai antipatici ofițeri autentici, pe care i-am văzut.

Ei par a fi frați de mamă și de tată cu Dan Voiculescu. Aceeași infatuare, același aer de a le știi pe toate și de a da verdicte, aceeași siguranță de sine și o emanație de dispreț către toți ceilalți, care sunt civili.

Dan Voiculescu, dar mai ales întreaga armată de oameni care-i mănâncă din palmă și îi fac imagine, ar fi trebuit să înțeleagă de multă vreme că acest om politic ar fi obținut și el mai mult succes, în nume personal, sau cu partidul său, dacă nu ar fi avut, de la natură, acest aer profund antipatic.În plus, exclusiv din vina lui, ultimii ani s-au “răzvrătit” parcă împotriva sa. Impostura pe care a “îmbrăcat-o” imediat după ’89, când brusc a devenit mare profesor, mare om de afaceri, mare politician și mare proprietar media, pare să se fi răzbunat. Acum în dreptul său toate s-au adunat.

La început a devenit mai cunoscut publicului larg prin tentativele sale susținute și chiar disperate de a nega legăturile cu Securitatea. Alții ofițeri sau colaboratori au fost mai abili. Au recunoscut, au spus că regretă și chiar și-au nunțat turnătoriile, unii reușind să dea impresia că au acționat în interes patriotic. Așa opinia publică i-a mai uitat și majoritatea dintre ei au avut și de profitat pentru că au fost luați în brațe de alții ca ei. Voiculescu nu a avut tact și a mai apărut ghinionul cu verișoara sa din Germania.

Declarațiile acestei rude apropiate i-au pus, cum se spune, capac. Lume