Ceea ce sir David Crystal a făcut cu naturaleţe şi uşurinţă e, de fapt, foarte, foarte greu de realizat. Transfigurarea unei ştiinţe reci, calculate şi pretenţioase într-un spectacol electrizant nu e un produs uşor de conceput şi de realizat.
Profesorul David Crystal este unul din cei mai cunoscuţi lingvişti ai vremurilor noastre. Autor şi editor a peste 700 de publicaţii ştiinţifice, din care mai bine de o sută sunt cărţi (monografii, ediţii critice, dicţionare, enciclopedii, antologii), eminentul profesor de limba engleză se dovedeşte unul din cei mai prolifici autori din istoria lingvisticii. Adăugând că cercetarea ştiinţifică este dublată de o statornică activitate publicistică, materializată în realizarea multor emisiuni privind întrebuinţarea limbii ca mijloc de comunicare socială şi culturală, nu facem decât să trasăm în chip schematic contururile unui portret care nu se lasă uşor prins în cuvinte. Autoportretul este mai simplu şi mai sugestiv: lingvist, scriitor, editor, conferenţiar, publicist.
Dacă luăm în considerare diversitatea preocupărilor ştiinţifice ale profesorului Crystal, intuim că o asemenea personalitate face parte dintr-o categorie ameninţată astăzi cu dispariţia: lingvistul complet, cărturarul format la şcoala de modă veche a istoriei limbii, cercetătorul căruia nici un fapt de limbă, de la sunet la text, nu îi este indiferent. Este inutil să enumerăm domeniile de competenţă şi de interes ale marelui lingvist. Mai de folos ne pare punerea în evidenţă a câtorva trăsături ale tipului de om de ştiinţă pe care îl întruchipează David Crystal.
Marii lingvişti sunt, prin firea lor, oameni foarte curioşi. În cazul lui David Crystal, curiozitatea s-a tradus în nevoia de a înţelege care este dinamica faptelor de limbă, atât cele adunate din vechile manuscrise şi tipărituri cât şi cele culese din viaţa de zi cu zi a oamenilor.
