Astăzi vă recomand trei volume care au în comun faptul că autorii lor povestesc experienţe personale care depăşesc nombrilismul, devenind mărturii despre modul în care istoria secolului 20 românesc a croit procustian destine şi a pus la încercare caractere. Toate trei se citesc uşor fiindcă autorii lor au darul povestirii, sunt ataşanţi, au umor şi, nu în ultimul rând, ne vorbesc despre situaţii cunoscute de noi toţi din familie sau pe propria piele, din anii de comunism şi de după 1989.
Irina Pavlovici, "Cu dragoste despre un popor de cuci", Editura Vremea (tel. 021/335.81.31), 184 p.
Autoarea, o matematiciană stabilită de 20 de ani la Paris, povesteşte cu vervă în romanul ei de debut ceea ce ştie nemijlocit: viaţa cotidiană de azi a românilor din Franţa. Făcând parte din generaţia emigranţilor de după 1990, plecaţi pentru oportunităţi mai bune de realizare profesională şi un trai mai înlesnit, ea îşi ficţionalizează propria experienţă a trăirii între două lumi, a oglindirii în două tipuri de societate, a permanentei pendulări între acolo şi aici, fără să-ţi mai găseşti locul, fiindcă şi acolo, şi aici eşti perceput ca diferit de majoritate, străin. Deşi te doreşti integrat în ţara de adopţie, cauţi compania celor de aceeaşi obârşie, cu care ai în comun limba maternă, obiceiuri, amintiri, valori ce-ţi definesc identitatea. De aceea emigranţii se grupează în comunităţi. Romanul Irinei Pavlovici are ca personaj principal colectiv comunitatea românilor din Franţa, văzută prin ochii unei tinere inteligente şi simpatice, Oana Popa. Competitivă profesional, angajată la o mare întreprindere pariziană, ea face menaj comun de 15 ani cu un inginer olandez, Jan, cu hobby-uri artistice şi acomodat de bine, de rău cu prietenii români ai iubitei sale. Dacă s-a obişnuit cu festinurile lor tradiţionale abundente şi indigeste
