În mitologia slavă de răsărit, mesteacănul era considerat un copac sfânt, datorită frumuseţii şi calităţilor sale terapeutice fabuloase. De sute de ani, ţăranii ruşi îl întrebuinţează ca leac împotriva multor boli, folosindu-i atât mugurii şi inflorescenţele, cât şi frunzele şi seva.
Copac frumos, îmbrăcat ca un prinţ, în haină alb-argintie, mesteacănul are şi mari puteri tămăduitoare, de la simple răceli, la afecţiuni grave, ca acelea ale sistemului cardiovascular, ale ficatului sau rinichilor. Pentru prepararea leacurilor, de la mesteacăn se folosesc toate părţile: mugurii, frunzele, mâţişorii şi seva.
Seva mesteacănului - apa vie
Seva mesteacănului se pune în mişcare în martie, odată cu primul dezgheţ, când zăpada începe să se topească şi rădăcinile copacului sunt "invadate" de apa dătătoare de viaţă. Atunci, rezervele de amidon, depuse peste iarnă în rădăcini şi trunchi, se transformă în zahăr, se dizolvă în apă şi, sub influenţa presiunii rădăcinilor, urcă spre ramuri, hrănind copacul. Fluxul sevei continuă până la sfârşitul lunii aprilie, până când apar primele frunzuliţe.
Colectarea sevei
Colectarea sevei se realizează începând cu luna aprilie şi până la finele lunii mai. Pentru obţinerea sucului, fără a provoca vătămare copacului, trebuie să urmaţi câteva reguli:
1. Nu utilizaţi toporul! Pentru realizarea inciziei în scoarţa copacului folosiţi o sulă sau un burghiu.
2. Nu încercaţi să scurgeţi toată seva din copac! Extrageţi maximum doi litri din fiecare mesteacăn, pentru a evita uscarea lor.
3. După colectarea sucului, astupaţi incizia pe care aţi format-o, pentru a ajuta copacul să-şi vindece rana. Introduceţi în orificiul creat o bucată de lemn sau chiar plastilină de modelat (de la copii) iar copacul, astfel "bandajat", se va vindeca în scurt timp. Mesteacănul nu trebuie
