Am asteptat cu mare curiozitate, ca toata lumea dealtfel, interviul pe care Mihai Gadea l-a luat miercuri seara fostului prim-ministru al Romaniei, domnul Adrian Nastase. Consider ca acesta merita apelativul de politete pe care l-am folosit, chiar daca tocmai a iesit din puscarie. El a fost un detinut politic, al doilea dupa Miron Cozma.
In fine, nu asta-i important, desi ar trebui sa ne irite ideea ca intr-o tara chipurile democratica, se face puscarie politica. Sincer, am fost usor dezamagit de atitudinea fostului prim-ministru. Ma asteptam sa aiba un altfel de discurs, nu neaparat vindicativ, dar care sa puna punctul pe "i". Ma asteptam sa spuna mai intai ca este, la randul sau, dezamagit de usurinta cu care proprii sai "purici" l-au abandonat cand i-a fost greu. Ma asteptam ca, un om care recunoaste ca s-a nascut a doua oara, sa renunte la bonomia aceea aristocratica pentru care unii i-au spus Bombonel. Ma asteptam sa spuna, asemeni lui Mircea Badea, ceva de genul "oameni buni, fratilor, pana nu iese poporul in strada, vulpea nu pleaca din barlogul prezidential. Aceasta vulpe este ca raia capreasca, odata ce s-a lipit de tine, n-o dai jos decat cu tot cu piele!".
Cand colo, nimic din toate acestea. In loc de un profesor universitar indignat ca a fost inchis pe nedrept si dornic sa se ia la tranta cu toata lumea pentru a-si face dreptate, am vazut un batranel resemnat, care, dupa o viata intreaga petrecuta in politica, face apel la "justitia imanenta"! Trebuie sa recunosc faptul ca m-a derutat expresia si nici acum nu sunt sigur ca am inteles ce a vrut sa spuna. Daca ne luam dupa dictionar, ar trebui sa intelegem ca e un concept esoteric, cu profunde semnificatii oculte. Haida-de!
Domnule profesor, mata nici acum n-ai inteles ca vulpea aia e, de fapt, un pradator feroce? N-ai priceput ca i se rupe-n paispe de justitie, fie ea imanenta sau nu? Ca,
