"Sunt veşti bune şi veşti rele", declara pre­mie­rul Victor Ponta, acum câteva zile, la capătul unei întâlniri a liderilor USL, pe tema rezultatelor eco­no­mice pe primul trimestru din 2013.

"Veştile bune ţin de faptul că am avut o creştere de 8 procente a exporturilor, de faptul că avem cel mai mic deficit al balanţei co­merciale din ultimii zece ani, că ne-am încadrat în ţinta de deficit tri­mes­trial stabilită cu FMI, că avem încasări de peste 10% creştere atât la TVA, la ac­cize, cât şi la impozitul pe venit", a anun­ţat Ponta. Pe de altă parte, însă, cifrele pe care le-au avut în faţă re­pre­zen­tanţii partidelor de guvernământ arătau o scădere dra­matică a veniturilor aduse de im­po­zitul pe profit. Practic, tradus pe înţelesul tuturor, seg­mentul cel mai sănătos de alimentare a bugetului de stat, banii proveniţi din bunul mers al economiei ca­pitaliste, indicat de impozitul apli­cat pe profitul gene­rat de firmele din România, toc­mai acest segment se do­vedeşte a fi cel mai afectat în ulti­mele luni. Încasări mai mici la buget după impozitul pe profit înseamnă, la capătul celălalt al lanţului econo­mic, o scădere im­por­tantă a profitului realizat de com­panii. E plină, şi aşa, ţara de companii de stat ţinute în viaţă artificial, cu costuri colosale, e plină ţara, mai ales după începutul crizei, de firme care merg pe pierdere, con­sumând din capitalul acţionarilor, e plină ţara de firme care o duc de azi pe mâine, iar acum aflăm că şi firmele care ge­nerau profit au probleme.

În fine, o veste bună: guvernul pare să fi înţeles, to­tuşi, care e sursa răului în economia românească a ulti­milor ani: legea insolvenţei. Prin varii artificii şi ter­tipuri, o mulţime de firme şi-au păcălit sistematic parte­nerii de afaceri, acumulând datorii uriaşe, de care încear­că acum să scape cu ajutorul insolvenţei. În multe dintre cazuri, patronii firmelor băg