Marele pictor expune la Galeria AnnArt
Minute uitate
Ştefan Câlţia este unul dintre puţinii noştri pictori instalaţi cu autoritate în elita artei româneşti şi europene. Născut la Braşov, pe 15 mai 1942, a fost unul dintre studenţii străluciţi ai lui Corneliu Baba. Cu o poftă a invenţiei şi o aplecare spre lucru nestăvilite, Ştefan Câlţia a expus prin toate marile capitale culturale ale lumii, unde a lăsat ecouri adânci: din Elveţia, Germania, Olanda, Norvegia şi până în S.U.A. Picturile lui se află în numeroase colecţii private europene, precum şi în Muzeul de Artă Contemporană din Oslo, Muzeul HR Giger din Gruyère, Elveţia, Muzeul Naţional de Artă Contemporană din Bucureşti şi Muzeul Brukenthal din Sibiu. Şi pentru că anul trecut, Ştefan Câlţia a împlinit 70 de ani, maestrul a ţinut să-şi serbeze această vârstă rotundă într-un mod aparte. Printr-un şir triumfal de expoziţii, numite "Şapte poveşti cu Ştefan Câlţia". O frumoasă imersiune în opera complexă a pictorului. Cele mai multe au avut la loc la galeria de suflet a maestrului, "Galeria Posibilă" (al cărei director este Matei, fiul său) dar şi la "Galeria AnnArt", unde, în zilele acestea, de parcă ar vrea să-şi încheie în triumf acest veritabil "an Câlţia", pictorul vine cu o expoziţie ca un Concert imperial de primăvară, un concert plin de savuroase energii şi armonii de culori, cu reverberaţii muzicale, întrupate în flori şi în obiecte, descumpănitor de simple şi de frumoase. Răsfirate pe pereţii galeriei, tablourile înfăţişează naturi moarte, dar încărcate de o emoţie specială - obiecte obişnuite şi simple, răspândind o anume dulceaţă a lumii. Este dulceaţa şi tandreţea unei vieţi care în acest veac computerizat ar părea pierdută. Viaţa cea adevărată, care ar trebui trăită zi de zi. Nalbe şi clematite erup graţios din glastre de sticlă şi din ulcioare de lut, mângâindu-ţi
