Petre Pandrea – Memoriile mandarinului valah
Ed. Vremea, 2012
Cea de-a doua ediție a memoriilor lui Petre Pandrea a văzut lumina tiparului încă din 2011, când Ed. Vremea (director Silvia Colfescu) a tipărit primul volum. Ediția întâi fusese tipărită la Ed. Albatros, în 2000, într-un singur tom, format mare, 600 de pagini. Fiica și legatara testamentară a scriitorului, Nadia Marcu-Pandrea, a considerat că prima ediție conținea o serie de inexactități și inadvertențe editoriale și a decis să retipărească a doua ediție, pe care o îngrijește și o adnotează. Nu-mi dau seama care sunt diferențele dintre prima ediție și aceasta, nu am în față volumul editat acum treisprezece ani de Geta Dimisianu, pentru a putea compara în cunoștință de cauză. Memoriile lui Pandrea acoperă intervalul de timp 1954-1958, iar acest al doilea volum este întins pe doi ani, 1957-1958. În acest ultim an, pe 23 octombrie, a fost arestat pentru a doua oară de comuniști, după ce între 1948-1952 a fost reținut, fără a fi judecat, și purtat prin penitenciarele de la Malmaison, Văcărești, Craiova și lagărele de la Aiud și Ocnele Mari. Am relatat în altă intervenție scrisă de ce s-a făcut Pandrea vinovat în ochii autorităților comuniste, așa că nu reiau. Viața lui este o odisee în slujba a ceea ce el însuși numea libertatea susținută de onoare într-o regiune obscură a Europei: Valahia. Obscură, pentru că este neînsemnată în raport cu regiunile unde se dă tonul politicii europene, dar nu mai puțin europeană, după cum conchide chiar cel născut pe malurile Oltețului: sunt oltean, deci european. Trebuie înțeles corect, în context, demersul scriitoricesc al acestui avocat pledant, unul dintre cei mai buni din România interbelică, scriitor și jurnalist umanist, înscris în stânga ideologică a vremii, școlit în câteva orașe europene, excelent cunoscător al moravurilor balcanice, dar și al cu
