Este evident că pesediştii şi liberalii nu se iubesc neţărmurit. Pornind de la acest adevăr s-au conturat opinii în legătură cu durata de viaţă a Uniunii Social Liberale. Se destramă? Da sau nu? Subiectul a fost analizat intens şi pe toate feţele mai cu seamă după ce Victor Ponta a nominalizat-o pe Laura Codruţa Kovesi la şefia DNA. În cele din urmă, atât Victor Ponta cât şi Crin Antonescu au declarat că în pofida unor neînţelegeri intens speculate de televiziunile de ştiri şi mai cu seamă de Antena 3, nu se rupe nimic.

Nu este necesar totuşi să fie analişti politici profesionişti cei care au afirmat şi afirmă că pe social-democraţi şi pe liberali i-a unit în primul rând lupta comună pentru înlăturarea lui Traian Băsescu. Iar acum, de când cu coabitarea Băsescu – Ponta, de care nu se poate face abstracţie, ţelul comun pare să se piardă. În acelaşi timp, este greu de crezut că alianţa liberalilor cu Dan Voiculescu este prilej de mare bucurie pentru pesedişti. Mai cu seamă că nu s-a aşternut uitarea de tot peste episodul de după alegerile din 2004, când Voiculescu s-a aliat cu Traian Băsescu şi a trimis PSD opt ani în opoziţie.

Nu în ultimul rând, trebuie luat în considerare faptul că visul de a guverna singuri este atractiv atât pentru PSD, cât şi pentru PNL. Ceea ce este uşor de identificat nu numai la nivel central ci şi în teritoriu, din aceleaşi motive: posibilitatea şi implicit orgoliul de a decide, concomitent cu accesul la resurse.

Ruperea USL are însă în acest moment, pe lângă un calcul eminament politic, un important coeficient matematic. O logică pragmatică impune ca PSD şi PNL să socotească pe câţi parlamentari se pot baza ca să formeze o majoritate, unul fără celălalt. Nu este nicio îndoială că PSD ar fi în avantaj pentru că are mai mulţi parlamentari, dar şi un prim ministru. Motiv pentru care ar putea miza pe sprijinul PDL. P