Gabriela Gheorghişor, Monograme.
Configurări ale prozei româneşti contemporane, Craiova, Ed. Aius, 2013
Monograma este aici o metaforă critică a semnelor ideatice şi stilistice care individualizează fiecare autor, îl face recognoscibil în tabloul mai larg al prozei româneşti contemporane”, îşi explică Gabriela Gheorghişor titlul ultimei sale cărţi într- o scurtă notă ce precede articolele adunate în volumul Monograme. Configurări ale prozei româneşti contemporane. Selecţia (e vorba despre articole publicate între anii 2005 şi 2012) e precedată de o prefaţă a lui Gabriel Coşoveanu, acesta regăsind în profilul critic al Gabrielei Gheorghişor semnele unei voci distincte: printre acestea, o cultură de factură clasică, siguranţă în formularea verdictelor, exactitate în vehicularea informaţiei, curiozitate intelectuală, consecvenţă etc. Într-adevăr, cum observă criticul, articolele Gabrielei Gheorghişor încetează să mai fie fragmente, părţi de sine stătătoare şi devin construcţie, cu atât mai mult cu cât autoarea e atentă la structurarea volumului după anumite criterii care să îi confere unitate, permiţând astfel cititorului să ajungă la o imagine de ansamblu a prozei româneşti contemporane, atent urmărite de autoare în aproape un deceniu. Treptat, cititorul care va avea răbdarea să parcurgă cartea de la un capăt la celălalt – tentaţia de a căuta în volum texte dedicate anumitor cărţi recent apărute e mare – va descoperi că părţile se integrează unui mozaic ce oferă, mai mult decât observaţii izolate, referitoare la opere luate individual, şi indicii legate de evoluţia prozei româneşti din ultimii ani, de temele şi obsesiile acesteia. O încercare de tipologizare a acestora a condus la distribuirea în capitole precum: „Reprezentări ale comunismului et après”, „Documental şi ficţional”, „Psihologismul, în straie vechi-nouă”, „Tentaţia experimentului” etc
