Jurnalul unui român în Ghana gazduieşte şase articole frumoase scrise de Raluca Zaharia. Articolele sunt Jurnalul celor două săptămâni în care Raluca m-a vizitat în Ghana şi am călătorit de la Atlantic până la graniţa de Nord cu Burkina Faso. Fiindcă Raluca a fost nou venită, am invitat-o să scrie ea cum vede Ghana cu ochii vizitatorului, considerând că după 6 luni eu am început să mă obişnuiesc cu ţara, oamenii şi metehnele lor. În cele două săptămâni despre care scrie Raluca am fost în permanenţă împreună, aşa că din loc în loc am mai adăugat şi eu câte un paragraf la jurnalul ei. Mole
Ajungem, în sfârşit. E aproape şase seara. Suntem pe drum de 13 ore.
Camera e, de fapt, o căsuţă. Cameră şi baie. Cameră mare, pat uriaş, curat. Baie cu prosoape pufoase. Pare că e şi apă caldă. Nu-mi vine să cred. Mergem să bem o bere şi, în faţa camerei, vedem o familie de facoceri. Pumba. Mamă şi pui. Zâmbesc. Toată oboseala a trecut. Comandăm cina şi mergem să ne spălăm. Lăsăm în urma noastră valuri de pământ roşu şi, deşi ne spălăm bine, bine, prosoapele tot rămân murdare când ne ştergem.
La masă ne împrietenim cu un cuplu de germani care abia au ajuns şi ei. Deşi au venit cu un taxi de la Tamale, nici pentru ei drumul n-a fost foarte uşor.
Cochetăm deja cu gândul să rămânem încă o noapte la Mole, pentru că niciunul dintre noi n-ar vrea să facă drumul înapoi prea repede. Dar, o să vedem. O să vedem.
A doua zi ne trezim devreme, fiindcă safari-ul începe la 7. E frig şi-mi aduc aminte de haina de blugi. E în Tamale, altcineva se bucură de ea. Fie primită. Ne ducem la Centrul de informare şi încercăm să aflăm care e programul. Spre amuzamentul nostru, unul din rangeri ne spune: ”Sit over there. At 7 o’clock we will pay attention to you.” E felul lui de a ne spune că la 7 o să primim, în grup, toate informaţiile de care avem nevoie.
Într-ad
