Am asteptat cu mare curiozitate, ca toata lumea dealtfel, interviul pe care Mihai Gâdea l-a luat miercuri seara fostului prim-ministru al României, domnul Adrian Nastase. Consider ca acesta merita apelativul de politete pe care l-am folosit, chiar daca tocmai a iesit din puscarie. El a fost un detinut politic, al doilea dupa Miron Cozma. În fine, nu asta-i important, desi ar trebui sa ne irite ideea ca într-o tara chipurile democratica, se face puscarie politica. Sincer, am fost usor dezamagit de atitudinea fostului prim-ministru. Ma asteptam sa aiba un altfel de discurs, nu neaparat vindicativ, dar care sa puna punctul pe "i". Ma asteptam sa spuna mai întâi ca este, la rândul sau, dezamagit de usurinta cu care proprii sai "purici" l-au abandonat când i-a fost greu. Ma asteptam ca, un om care recunoaste ca s-a nascut a doua oara, sa renunte la bonomia aceea aristocratica pentru care unii i-au spus Bombonel. Ma asteptam sa spuna, asemeni lui Mircea Badea, ceva de genul "oameni buni, fratilor, pâna nu iese poporul în strada, vulpea nu pleaca din bârlogul prezidential. Aceasta vulpe este ca râia capreasca, odata ce s-a lipit de tine, n-o dai jos decât cu tot cu piele!". Când colo, nimic din toate acestea. În loc de un profesor universitar indignat ca a fost închis pe nedrept si dornic sa se ia la trânta cu toata lumea pentru a-si face dreptate, am vazut un batrânel resemnat, care, dupa o viata întreaga petrecuta în politica, face apel la "justitia imanenta"! Trebuie sa recunosc faptul ca m-a derutat expresia si nici acum nu sunt sigur ca am înteles ce a vrut sa spuna. Daca ne luam dupa dictionar, ar trebui sa întelegem ca e un concept esoteric, cu profunde semnificatii oculte. Haida-de! Domnule profesor, mata nici acum n-ai înteles ca vulpea aia e, de fapt, un pradator feroce? N-ai priceput ca i se rupe-n paispe de justitie, fie ea imanenta sau nu? Ca, desi a dat iama p