Sistemul electoral mixt este util si funcțional doar in democrațiile solide și de mari dimensiuni.

Este o combinație hibridă a celor doua forme clasice de sistem electoral: cel majoritar uninominal și cel proporțional pe liste de partid.

Primul din acestea, sistemul majoritar uninominal, este cel in care cine câștiga cele mai multe voturi intr-o circumscriptie primește toate mandatele de acolo, chiar dacă nu reprezintă majoritatea absolută.

Daca o formatiune primește, să spunem, 30%, procentul relativ cel mai ridicat, iar toate celelalte reunite 70%, atunci cea care a întrunit scorul cel mai mare, de 30%, va lua toate mandatele, chiar dacă o majoritate a alegătorilor din circumscripție nu se identifica cu programul ei.

Sistemul, este limpede, favorizează partidele mari, sau pe cele locale, in detrimentul partidelor mici si al candidaților independenți.

Majoritatea țărilor occidentale -principalele excepții fiind Statele Unite si Mare Britanie- folosesc însă un sistem proportional pe liste de partid. Alegătorii votează un nume de pe una din listele propuse de partide în circumscripții plurinominale, iar locurile se atribuie în funcție de procentele obținute.

Sistemul mixt, aplicat in primul rând in Germania si Italia, este cel mai complicat, in măsura in care jumatate din locurile disponibile sînt ocupate pe liste de partid, iar cealaltă jumătate e compusă din mandate individuale, uninominale. Candidații uninominali sînt fie numiti de partidele care au depus deja liste, fie sînt independenți. In acest sistem, așadar, alegătorii completează doua buletine.

Un efect previzibil al sistemului mixt este ca el duce aproape inevitabil la eliminarea partidelor mici si la restrangerea numărului formatiunilor care intră în parlament.

In cazul Moldovei, pe deasupra, chiar e