„Reevaluare” – un cuvânt la modă în România politică a acestor zile. Toată lumea reevaluează pe toată lumea: Băsescu pe Ponta, Ponta pe Băsescu, Antonescu pe Ponta – dar într-un alt sens.
Joi seară, o nouă reevaluare care te lasă cu gura căscată: Viorel Hrebenciuc, maestrul combinațiilor din PSD, l-a reevaluat și el pe președintele Băsescu în direct la Realitatea TV: „Sunt convins că în foarte multe lucruri e bine intenţionat. Că le face rău, e alt subiect. Lucrurile pe care le face pentru România în lume, le face bine şi le face cu sufletul. Nu putem contesta chestiunea asta”! Pauză… Trageți aer în piept și citiți din nou, dacă nu ați văzut emisiunea…
Bietul electorat uselist, care vede în Băsescu răul absolut, care își amintește de șezătorile din Piața Universității 2012 drept „revoluție”, ale cărui stindarde au devenit învățătoarea Anghel, sinucigașul Sobaru sau „stegarul dac”, e complet răvășit! Ce să mai înțeleagă? La fel și de partea cealaltă, electoratul pedelist și cel „băsist” – pentru că încep să fie din ce în ce mai distincte – sunt și ele siderate… Parcă asistăm la un remake politic al melodiei Biancăi Ionescu din anii `80: „Ce bine ne-nțelegem noi doi/ Parcă-am fi unul singur, nu doi!”.
Pe vremea când conduceam ziarul „Adevărul”, m-am exprimat de mai multe ori, în editoriale, în favoarea ideii unei republici parlamentare în România, după modelul unor democrații mai avansate din Europa. Scriam atunci că puterea bicefală consfințită de Constituția din 1991 e o pacoste pentru România: pe de o parte Guvernul, cu premierul și miniștrii săi, iar de cealaltă – Președintele, cu un corp de consilieri care dublează miniștrii și cu pârghii de control asupra multor instituții importante ale statului, printre care și serviciile speciale. O pacoste, pentru că părea că rivalitatea permanentă între cele două Palate, Cotroceni și Victoria, ține, de mu
