De aproape 30 de ani, o femeie din București nu se consolează cu faptul că a fost părăsită de soțul ei, care era medic. Vina principală ar purta-o „o gașcă de babete”, mai puternică decât Securitatea vremii. Acestea răpeau doctorii…

1 /.

Gabriela D, Cotroceni, Bucureşti: Au trecut aproape 30 de ani de când fostul meu soţ m-a părăsit şi a plecat în Olanda. Nu cred că îi merge foarte bine acolo, cel puţin în plan sentimental. Pentru mine a fost şi este foarte greu. Nu-l pot uita şi poate această scrisoare şi mai ales acuzele pe care le voi lansa în cuprinsul ei să constituie o mică alinare. Ştiu că ceea ce povestesc este destul de grav, dar lucrurile chiar aşa stau. Le-am gândit sute de nopţi de nesomn şi m-am şi documentat. La fel ca mine au păţit şi alte fete şi, culmea, faptele au decurs cam la fel.

Lângă băbuţa bolnavă era şi o „nepoată” din Occident

Am să vă relatez pe scurt. Eram căsătoriţi de doi ani. El făcea naveta la 68 de km de Bucureşti, unde era medic de ţară. O duceam destul de anevoios, dar ne des curcam. Pe vremea aceea mâncarea era o problemă pentru majoritatea românilor. Fostul meu soţ primea alimente de la pacienţi şi noi aveam această problemă rezolvată. Era mare lucru atunci. Mereu pica câte ceva.

Perspectivele ca medic, pe vremurile acelea, nu erau prea strălucite. Unii se gândeau să emigreze şi chiar reuşeau. Într-o seară, soţul meu a fost chemat la o vecină mai în vârstă, care era bolnavă. A venit foarte satisfăcut cu un cartuş de Kent şi o pungă de cafea. Nici nu mi-a spus de ce pacienta fusese aşa generoasă. Vizitele la căpătâiul bolnavei s-au repetat şi atenţiile erau din ce în ce mai consistente. Cei mai în etate îţi aduc aminte ce însemna un cartuş de Kent, de exemplu. Deschidea toate uşile, îţi rezolvai toate problemele.

Deşi bătrâna s-a vindecat, soţul meu a continuat să o viziteze. Acolo era în vacanţă o ne