Am aflat cu stupoare zilele trecute că judecătorul, care l-a trimis la tratament psihiatric forțat pe disidentul pepenean Gheorghe David, Pepeni-ul fiind și satul meu de baștină, nu-i nimeni altul decît președintele Nicolae Timofti.
Acum președintele RM se justifică precum că a reparat acea eroare judiciară parțial și cu o întârziere de un an și jumătate, în 1988, când a decis scoaterea de sub tratament psihiatric forțat. Oare ce l-a determinat atunci pe judecător să elibereze disidentul: iarăși expertiza medicală sau mai degrabă mitingurile din vara anului 1988, la care se cerea ca Gheorghe David să fie pus în libertate? Mai mult, poate oare fi considerată doar eliberarea disidentului drept o reparare odată ce nu fusese reabilitat printr-o altă decizie judecătorească?
Din descrierea poveștii sale „Cum am fost „nebun” din revista „Basarabia” nr.9 din 1990, aflăm că după ce a revenit acasă de la „tratament” s-a adresat autorităților sovietice să fie reabilitat, dar Procuratura RSSM i-a respins demersul, iar reprezentanții Prezidiului Sovietului Suprem al RSSM iau spus că au indicații să-i reabiliteze doar pe cei care au suferit în urma stalinismului. S-au scurs anii și nici măcar autoritățile Republicii Moldova nu s-au încumetat să recunoască în mod oficial cel puțin faptul că Gheorghe David a fost maltratat în Ucraina la Dnepropetrovsk pe nedrept, că toate acele lucruri pe care le formula înaintea anilor de renaștere națională aveau partea lor de adevăr. Și-a obținut dreptatea la CEDO în 2008, abia după ce decedase în 2007.
La sfîrșitul lunii decembrie 2012, Preşedintele Nicolae Timofti i-a decorat cu Ordinul Republicii pe 227 de deputaţi din primul Parlament democratic de la Chişinău, semnatari ai Declaraţiei de Independeţă, iar aceasta "în semn de profundă gratitudine pentru contribuţia la actul de proclamare a Republicii Moldova
