Fenomenul Nuestra Se?ora de Guadalupe, din Mexic, poate fi comparat cu Fenomenul Lourdes, din Franţa, cunoscut de europeni. Doar că aici, în Mexic, este un Lourdes ridicat la puterea a cincea, sau ridicat la puterea Lumii Noi. Şi, spre deosebire de toate apariţiile mariane din lume, în Mexic, miracolul a produs şi o probă materială, pe care o putem vedea şi azi, cu ochii noştri.
În noiembrie anul trecut, am urcat colina sacră Tepeyac, loc numit astăzi Villa Guadalupe. În acea zi, la acel ceas - ora 10:40 - sute de oameni urcau pe colină. Mi se spune că acest flux uman e văzut în fiecare zi, iar la 12 decembrie, sosesc aici circa un milion de pelerini din toată America Latină. Mă simt bine între ei, aglomerarea anulează străinia, îţi smulge egoul ca pe o buruiană euforizantă, simt continuitate între noi, toţi, urcuşul e sinonim cu înrudirea. Pelerinajul mă face neam cu Mexicul, dincolo de premisele unei înrudiri iberice (prin hispanicul Traian) şi a unei istorii latine.
Apariţia de pe colină
Pe această colină, Maica Domnului i s-a arătat, pe 8 decembrie 1531, unui indio, un aztec sărman. Era o zi de sâmbătă, era dimineaţa. Aztecul s-a auzit strigat pe nume: "Juanito!", numele lui de după botezul creştin era Juan Diego. Înainte de botez se numea Cuatla-ctoactzin, care se traduce: "cel care vorbeşte ca un vultur". În tetramorf, vulturul este simbolul evanghelistului Ioan. Poate de aici a provenit numele nou al aztecului.
La data când i-a apărut Fecioara Maria, Juan Diego avea 57 de ani. Era creştinat de când avea 51 de ani, la puţin timp după ce Mexicul fusese cucerit de spanioli.
Când s-a auzit strigat pe nume, Juan Diego s-a oprit şi a văzut o tânără foarte frumoasă, care i-a spus că este Maica Domnului şi i-a cerut să transmită un mesaj misionar episcopului din Cetatea Mexicului. Maica Domnului i-a vorbit
