Repere biografice. Potrivit legendei vehiculate încă din epocă, Cezar s-a născut la Roma, într-o familie de patricieni aparţinând gintei Iulia, despre care se spunea că descindea din Iulius, fiul prinţului troian Eneas, fiul zeiţei Venus. Politician din tabăra „popularilor” (rivală „optimaţilor” conduşi de Sylla) şi comandant militar carismatic, înzestrat cu remarcabile calităţi de lider, Cezar a avut un rol determinant în transformarea Romei din republică în imperiu. Personalitate proeminentă a Romei antice, Cezar a deţinut succesiv funcţii şi titluri din ce în ce mai importante în ierarhia romană: chestor, pontifex maximus, consul, tribun şi apoi dictator pe viaţă, imperator, părinte al patriei, formând în 60 î.Hr. un triumvirat alături de Marcus Crassus şi Pompeius Magnus.

După ce a fost guvernator al Hispaniei (61 î.Hr.), Cezar a condus campania de cucerire şi pacificare a Galiei, încheiată cu asediul victorios al Alesiei şi capturarea lui Vercingetorix (51 î.Hr.), pentru a întreprinde apoi prima invazie romană a Britaniei (Dumitrescu, 2009, Personaje şi personalităţi ale istoriei, Editura didactică şi pedagogică, pp. 147-148). După moartea triumvirului Crassus, Cezar l-a învins pe rivalul Pompei, punând capăt războiului civil. Cezar s-a implicat activ în luptele interne din dinastia egipteană a Ptolemeilor, luând partea reginei Cleopatra cu care a avut apoi un băiat, Cezarion.

Adulat de cetăţenii Romei, dar din ce în ce mai antipatizat de aristocraţi, în momentul în care practic deţinea întreaga putere, Cezar a fost asasinat la Idele lui Marte, pe 15 martie 44 î.Hr., în urma unei conspiraţii reunind mai mulţi senatori şi condusă de Longinus şi Brutus. După moartea sa, s-a declanşat un nou război civil care a fost câştigat de nepotul lui Cezar, Octavian Augustus, cel care va inaugura Imperiul roman (Magda Stan, 2008, 101 personalităţi şi evenime