Am fost la congresul PSD. Nu mă interesează Năstase sau că se bate Oprişan cu Nicuşor. Nici măcar că sistemul electronic ultramodern de vot va duce la bun sfîrşit ce se stabileşte înainte. Singurul lucru interesant din această primă parte este anunţul celor 120 de ani de la apariţia social-democraţiei. Şi dacă tot au făcut-o atunci acest congres poate avea un sens să-şi şi amintească de hotărîrea şi pregătirea intelectuală şi ideologică a unui Gherea.
Aceşti 120 de ani sărbătoriţi ar fi avut şi un alt sens – pe lîngă acela că dă bine, ca pe sticlele de bere, să fii vechi, domnule – dacă aş fi simţit o ascuţire, o hotărîre a discursului măcar fragil social-democrat. Deocamdată e doar marketing. De aceea am zis să le dedic un fragment din unul dintre marii socialişti pe care i-am avut în istorie, fondator şi al partidului care poartă acum acelaşi nume, dar care era într-o cu totul altă situaţie ideologică la începuturi:
Ceea ce consumă și risipesc clasele noastre avute ar reprezenta deci în țările capitaliste plusvaloarea unei producții de câteva miliarde, nu de un miliard două sute milioane cât este producția noastră; de aici iluzia, și pentru noi, și pentru străini, că avem acea producție de miliarde.
La noi, statul, care retrage din producție imensa cifră de 400 000 000, creează o clasă birocrato-parazitară, care risipește, ca și celelalte clase avute, plus că statul, prin împrumuturi formidabile, se pune în posibilitatea de a face el însuși o risipă colosală, după tonul general al țării, în construcții de un lux nebun ș.a.m.d.
Și asta, iarăși, ne dă aerul de țară bogată și pentru noi, și pentru străini. Străinul venit în țară și care invariabil e .dus să vadă edificiile din București, apoi Sinaia, Curtea de Argeș, Constanța și salinele din Slănic pleacă și el cu impresia că țara face progrese formidabile și scrie aceasta și în străinătate,
