În ultimii ani, Biserica Ortodoxă Română a devenit ţinta unei tot mai articulate şi in­tense campanii de "convertire" la ură a ro­mâ­ni­lor.

Sunt vizaţi, deopotrivă, clerul şi credin­cio­şii. Trei sunt căile de atac: com­pro­miterea preoţimii, decredi­bili­za­rea credincioşilor şi eli­mi­narea Ortodoxiei din spaţiul pu­blic. Scopul final este scoaterea lui Dum­nezeu din sufletele româ­ni­lor. Acelaşi ca în timpul co­mu­nismului, dar urmărit cu mijloace mai perverse.

Omul fără Dumnezeu nu mai are frână mo­rală, repere absolute, dimensiune transcendentă, o motivaţie superioară a vieţii şi, în ultimă instanţă, nici speranţă. Este, aşadar, mai uşor de corupt, de controlat, de înfrânt. Prin urmare, răz­boiul declanşat împotriva Bisericii are con­secinţe grave, atât pentru noi, cei de azi, cât mai ales pentru generaţiile de mâine. Dacă duşmanii Bisericii vor învinge, societatea românească va cu­noaşte o schimbare de mentalitate radicală, care îi va pune în pericol existenţa viitoare. În mod normal, într-o ţară cu peste 80% dintre cetăţeni declaraţi ortodocşi, n-ar fi un motiv de îngrijorare. Numai că viaţa social-politică de la noi s-a mutat din realitate în platourile de tele­viziune. Acolo se scrie agenda publică, acolo se duc marile bătălii, se dau sentinţe, se nasc şi mor "adevăruri". Iar românul "majo­ri­tar" se lasă influenţat în cel mai înalt grad de pos­turile de televiziune. Pentru că televiziunile sunt cel mai facil mijloc de "informare" şi, toto­dată, cel mai accesibil furnizor de divertisment. Presa, în general, şi televiziunile, în special, s-au raliat campaniei anti-BOR. Aşa încât, cine nu îşi ia in­formaţiile şi din alte medii este in­to­xicat încet, dar sigur. Prea mulţi jurnalişti par a avea drept comandament unic găsirea şi rela­ta­rea cazurilor, totuşi rare, de preoţi prinşi în gre­şeală, şi a scandalurilor, inevitabile într-o comu­nitat