O lectie dura a invatat Victor Ponta vara trecuta: pe cine nu lasi sa moara nu te lasa sa traiesti. In fine, dura prin simpatie, prin efectul solidaritatii cu domnul Crin Antonescu.
Pentru ca, daca e vorba strict (tot mai strict, ah, solitarul!) de persoana premierului, lovitura de stat contracarata cu pieptul gol de Monica Macovei, varful de lance al imaginii externe a Romaniei, l-a plasat pe presedintele PSD in categoria recuperabililor.
Nu imi fac nicio iluzie ca presedintele Traian Basescu nu are in plan ca, mai la vale, cand fructele guvernarii vor cadea in capul romanilor precum bolovanii, sa-i rupa gatul si lui Victor Ponta, ca sa aiba soarta lui Crin Antonescu.
Numai ca, pentru ca evenimentul respectiv sa se intample fara sa se iroseasca bunaciune de flacau devenit premier la doi ani de la momentul cand pana si vrajitoarele se cruceau de ce-au reusit pesedistii sa scoata din urna, e nevoie de ceva: dreapta lesinata sa capete puteri-minune si sa reuseasca sa slobozeasca spre natiune un candidat mai invartosat decat alergatorul USL, sau PSD si PNL.
Caci cum-necum, seful Guvernului este la ora actuala Galben-de-Soare, adica taman calul pe care mizeaza tot sistemul care pana acu ceva vreme parea ca se rasuceste spre mormant ca nu are urmas. Dar l-a capatat.
Plan de masuri: se ia Romania, se controleaza la oase si se constata osteoporoza. Se importa alte oase, alti ficati (paranteza: se lauda Varanul ca porecla il onoreaza, doar animalul respectiv e un crocodil cu doi ficati, dar Felix a mizat de aceasta data gresit) si se altoiesc pe un flacau din categoria ascultatoare, flamanda si ambitioasa.
Se ia interesul national, se constata buba mare, se cauta sfatul inteleptilor si se gaseste solutia: Kovesi. Dupa care se iau criticii doamnei, se dau cu cloroform si dimineata, cum ar spune ungurul, s