O „industrie tradiţională”

În afară de meseriile legate mai ales de prelucrarea produselor agricole, în Bucureşti exista o gamă apreciabilă de asemenea ocupaţii care foloseau alte materii prime, desigur tot de origine naturală, din care erau confecţionate diferite obiecte pentru uzul zilnic, dar şi de folosinţă îndelungată. Se poate spune că aceste meserii au constituit o adevărată „industrie tradiţională”, precursoare a industriei moderne care s-a dezvoltat în Bucureşti, începând din a doua jumătate a secolului XIX. Importanţa şi experienţa pe care au pus-o la dispoziţie aceste ocupaţii tradiţionale a fost relevată de Nicolae Iorga („Negoţul şi meşteşugurile în trecutul românesc”, 1906), dar şi de alţi autori. De asemenea, specialiştii le-au avut în vedere mai ales în ceea ce priveşte aportul lor la evoluţia materială şi spirituală a societăţii româneşti, după cum o dovedeşte, spre exemplu, manifestarea organizată în 1912 de Observatorul Urban Bucureşti al Uniunii Arhitecţilor intitulată „Meşteşuguri tradiţionale - contribuţia acestora la conservarea patrimoniului cultural”.

În continuare, vom trece în revistă, desigur selectiv, o serie dintre aceste meserii pe baza materialelor care erau prelucrate de fiecare din ele.

Metal.

Str. Baia de Fier

Spaţiul pe care se află în momentul de faţă strada cu acest nume, acum în zona centrală a oraşului, era denumit în documentele din secolul XVIII „locul unde se frânge fierul”. În acelaşi timp, denumirea străzii aminteşte de originea metalelor prelucrate (fierul şi arama), căci „baie” înseamnă „mină”. De fapt, denumirea străzii era inspirată de aceea a localităţii omonime din Gorj, de unde provenea materia primă.

Aduse în bare lungi, metalele erau tăiate în bucăţi mici de aceea documentele se referă la „locul unde se frânge fierul”. Este de menţionat că, în imediata apropiere, au