În România există zeci de mii de conaţionali specializaţi într-un domeniu tot mai rar mediatizat, din raţiuni ce ţin de obsesia unora, de a face audienţă - pe micile ecrane, la posturile de radio şi în publicaţiile cu ediţii tipărite axate pe scandalurile zilnice -, pe măsura apetenţei cultivate pentru un nivel intelectual arid. La polul opus, de partea bună a forţei viitorului dezirabil se află un compatriot tenace.
Este vorba de istoricul şi publicistul Florin Şperlea, care conduce un săptămânal fondat în 1859.
O publicaţie care are, teoretic, un public ţintă de vreo 90.000 de concetăţeni activi aparte, şi circa alţi 500.000 interesaţi, într-un fel sau altul, de ceea ce fac şi vor întreprinde cei cu răspunderi deosebite.
Trei produse publicistice distincte ale redacţiei conduse de publicistul Şperlea m-au determinat să scriu aceste... îndemnuri la reflecţie.
Primul este chiar săptămânalul realizat de o mână de oameni. Răbdători. Cu speranţe şi năzuinţe complementare. Uneori paralele. Dar într-un anonimat ce poate fi sfidat, acum, prin nominalizări obiective, într-o ordine deloc alfabetică, cu remarci pentru cei care ştiu să servească idei distincte: Gheorghe Vişan - care nu este doar secundul lui Florin Şperlea, ci şi un atent observator al mutaţiilor de ordin financiar -, George Cosmin Lumînăroiu, Viorel Amzărescu - un pasionat al nivelului organizatoric -, Constantin Piştea - cu apetenţă pentru reportajul ce te poate unge la suflet -, Bogdan Oproiu - cel care are aceeaşi sobrietate atât în scris, cât şi în faţa camerei de filmat -, Andreea Cristian, Lucian Irimia - răbdător cu cei puternici pentru că sunt mulţi -, Irina Mihaela Nedelcu - un tsunami util devoalării detaliilor specifice dosarelor de interes profesional -, Silvia Mircea şi Elena David.
În echipa tehnică care asigură vizibilitatea unui săptămânal orgolios au rosturi d
