- Social - nr. 78 / 20 Aprilie, 2013 Popor cuminte si bland, legat de obarsie si vatra, de sorginte taraneasca, ocupat de cultivarea pamantului roditor si cresterea vitelor – a cunoscut o buna parte a istoriei sale – pana in pragul sec. XX – o cultura si civilizatie rurale, cu radacini in ancestralitate. Am fost si mai suntem in buna parte si azi un popor de tarani inzestrati insa cu o inteligenta nativa, lasand posteritatii o cultura si civilizatie rurale de invidiat, o morala sanatoasa, un comportament original, un indemn spre justitie si dreptate, o buna convietuire sociala, un model de familie incheiata, o arta unicat, dar si o credinta strabuna, care l-a aparat de multe rele. Stramosii nostri tarani au fost in majoritate oameni fara carte. Intr-un cuvant dur, analfabeti – dar nativi, inteligenti, care au avut o contributie esentiala la crearea unor valori materiale, culturale si artistice, greu de inchipuit, precum: manastirile pictate din Bucovina, bisericile din lemn din Maramuresul istoric sau Campia Transilvaniei, cu mult inainte, cetatea Sarmizegetusa – capitala Daciei, considerata una din cele mai strategice din Europa. Au construit catedrale si biserici impetuoase, cu turle pana in nori, au construit drumuri pietruite, mori de apa, piue actionate de curentii apelor curgatoare, unelte si utilaje agricole, ambarcatiuni simple, transportul pe rauri al bustenilor prin plutarit. In acelasi timp, acest popor de tarani a creat o cultura si arta unice: balade populare, basme, proverbe si zicatori – de o intelepciune universala – a creat un folclor recunoscut in lume prin melosul popular izvorat din veacuri trecute, obiceiuri, portul popular, fresce in catedrale si biserici, poezii populare si o profunda conceptie de filozofie a vietii. Balada Miorita, Pintea Haiducul, Legenda Mesterului Manole, Iancu Jianu – in diversele lor variante zonale – reprezinta chintese