Congresul PSD - 2013 nu aduce mari surprize. Poate doar cei 120 de ani de social-democraţie (!?). Aşa că m-am gândit să identific o serie de elemente din istoria politică a partidului care îi aparţin în exclusivitate. Singurul partid românesc care a reuşit performanţa să deţină monopolul zonei dinspre centrul axei ideologice spre stânga ei. Sub mandatul lui Victor Ponta stânga românească = PSD. Existenţa fizică a UNPR nu pune probleme stângii în niciun fel, întrucât „partidul trădătorilor”, unicul partid creat în Parlament, se întoarce acasă.

Singurul partid românesc care a obţinut cel mai mare scor electoral pentru Camera Deputaţilor - 66,31% şi Senat - 67,02%. Alegerile legislative din 20 mai 1990. De reamintit, şi existenţa unui număr de voturi nule extrem de mare: 1.117.859 la Camera Deputaţilor, 869.584 la Senat şi 447.923 la preşedinţie. Pe atunci, nu exista un sistem al numărătorii paralele a voturilor. Deci, şi cea mai mare suspiciune de fraudă electorală, incomparabil mai „vizibilă” decât estimarea lui Daniel Morar, cum că la referendumul din 29 iulie 2012 s-au furat între „5 şi 15%” din voturi (!?).

Singurul partid românesc al cărui candidat la preşedinţie a obţinut în primul tur de scrutin cel mai mare scor electoral înregistrat vreodată. Ion Iliescu, alegerile prezidenţiale din 20 mai 1990 - 85,07%. Asimilarea imaginii preşedintelui Ion iliescu cu FSN/FDSN/PDSR/PSD avea să fie, mai târziu, când se schimba generaţia, ca un fel de blestem. Adrian Năstase şi Mircea Geoană pierdeau în 2004 şi 2008 alegerile prezidenţiale într-un mod dramatic. Astfel, PSD avea să devină:

Singurul partid românesc ai cărui candidaţi au pierdut „la mustaţă” alegerile prezidenţiale.

Singurul partid românesc care a avut cei mai mulţi premieri în funcţie (Petre Roman - FSN, Stolojan- FDSN, Văcăroiu - FDSN/PDSR, Adrian Năstase - PSD, Victor Ponta-PSD ).