Fotbalul ca și societatea noastră are particularitățile sale cu care nu avem motive să ne mândrim în lume. Românul se ghidează mai tot timpul după proverbe sau principii păguboase, gen „Să moară capra vecinului” sau „Atâta timp cât nu mă afectează, nu mă interesează!”. În orice caz, solidaritatea nu este una dintre virtuțiile acestui popor. Ca și spiritul civic, de altfel. Dacă cele mai mari tăieri salariale din statele Europei au scos în stradă doar vreo 30 de mii de români în 2010, nu ar trebui să ne mirăm că cei puternici profită fără jenă de cei slabi. Privitorii, persoanele pasive nu se pun niciodată în pielea celor căzuți la pământ, deși o altă lege universală spune că roata se învârte.
Aplicat la sportul rege, fotbalistul român e spectatorul perfect la agonia colegilor de la Rapid. Odată cu intrarea clubului de sub podul Grant în insolvență, Pancu et. comp. au devenit sclavi pe plantația lui George Copos. N-au mai văzut un ban de vreo opt luni de zile, nici măcar nu le promite nimeni nimic, dar au sfânta datorie de a muri pe teren etapă de etapă pentru culorile echipei. Dacă se răzvrătesc și nu mai intră pe teren în campionat, conform legii insolvenței aplicate șmecheresc de un administrator judiciar aflat în cârdășie cu Copos, pierd din drepturile bănești. Alea pe care oricum nu le iau, dar pe care s-au bazat când și-au luat o soție, au făcut un copil, ori s-au băgat în bancă pentru un credit.
Ceilalți fotbaliști din Liga 1 nu au (chiar) problemele giuleștenilor. Foarte puțini dintre ei sunt cu banii la zi, iar majoritatea au restanțe mai mici. Au privit și ei din fața micului ecran mesajul disperat al „alb-vișiniilor”, scris pe un banner înainte de ultimele partide oficiale: „FIFA UEFA FRF LPF – WE NEED HELP, AJUTAȚI-NE!” Într-adevăr, apelul nu viza și Asociaţia Fotbaliştilor Amatori şi Nonamatori, care – oricum – face umbră pământului cu Du
