Imi amintesc o povestire a lui Cehov in care un personaj vine fericit acasa si anunta ca numele sau a aparut la gazeta. Cand sotia deschide ziarul, constata ca da, numele era acolo, iar stirea suna cam asa: “Ivan Ivanovici Ivanov a a fost ridicat de politie ieri noapte, cand facea scandal intr-un restaurant, aflat intr-o avansata stare de ebrietate”. IICCMER sub conducerea domnilor Dinu Zamfirescu si Andrei Muraru, cu sprijinul entuziast al domnului Marius Oprea, a capatat o notorietate internationala care ma indoiesc ca-l va bucura pe premierul Victor Ponta. In orice caz, aceasta imagine de alarmanta disfunctionalitate nu are cum sa serveasca integrarii IICCMER in dialogul stiintific global privind comunismul. As spune ca dimpotriva.

Nu este vorba doar de demisiile in lant ale cercetatorilor din institut, de demisia in bloc a membrilor Consiliului Stiintific si a membrilor Consiliului Consultativ al revistei “History of Communism in Europe” (initiata de mult hulita conducere anterioara si condusa de istoricii Marius Stan si Corina Dobos, ambii demisionari), ci de atmosfera insuportabila din institutie, de ignorarea protestelor Sindicatului si a cererii absolut legitime a membrilor fostului Consiliu Stiintific de a nu li se uzurpa numele. Faptul ca subiectul a ajuns sa fie inclus in Raportul Departamentului de Stat privind drepturile omului este socant. Cred ca a cam sosit momentul ca premierul Ponta sa-si trimita Corpul de Control sa vada ce se intampla in acea institutie ce-i este direct subordonata.

Am citit superbul omagiu scris de Doina Jela pentru Monica Lovinescu, aparut pe “Contributors”, la cinci de la marea pierdere suferita prin plecarea marii ganditoare a totalitarismului din lumea noastra in aceea a celor drepti. N-am putut sa nu ma gandesc, nu pot sa nu constat ca un Institut pe care unii dintre noi l-am fi visat sa poarte numele Monicai