Până la sfârşitul lunii mai, la Zürich se va da verdictul privind eventuala sancţionare a Naţionalei noastre de fotbal cu jucarea fără spectatori a meciului retur România-Ungaria. Reclamaţia a fost depusă la FIFA de partidul maghiar extremist de dreapta Jobbik, împreună cu Uniunea Democrată a Maghiarilor din România. Motivul: la Amsterdam, un spectator (probabil) român a afişat un banner în care steagul maghiar incendiat la meciul CFR Cluj-Rapid era categorisit drept o „cârpă aprinsă”. Paradoxal, deputatul UDMR Attila Marko declară că ar „regreta dacă forul internaţional va decide să se dispute cu porţile închise întâlnirea de la Bucureşti”. (Dramaturgul Teodor Mazilu avea într-o piesă replica „Ce obrăznicie! Eu îi dau o palmă, şi tot el spune că eu i-am dat o palmă!”)
Incidentul în sine este oricum regretabil: nici un steag naţional, fie el şi al Burkinei Fasso, nu se cuvine înjosit, indiferent de modalitatea în care se aduce afrontul. Numai că una-i iniţiativa unui microbist zălud, cu IQ-ul pretins de frecventarea pătimaşă a tribunei, şi consumată într-o altă ţară, Olanda, în care responsabilitatea asupra evenimentelor petrecute pe stadion revine în covârşitoare măsură gazdelor, şi alta-i situaţia bannerului rasist afişat la Budapesta, acolo unde vegheau înşişi autorităţile maghiare. Cum a-i lua-o, alianţa UDMR-Jobbik nu sună deloc prea bine, deşi, precum spuneam, chestiunea în sine, adică insultarea unui drapel naţional denumit „cârpă” nu-i cu nici un chip de îngăduit.
Rămâne adevărat mister de ce vigilenta UDMR, atât de atentă la ceea ce se petrece în celălalt capăt al Europei, n-a reacţionat în nici un fel la insulta similară, poate chiar mai gravă, ce şi-a îngăduit-o nu un microbist oarecare, ci ditamai fost consilierul personal al preşedintelui Băsescu, Sorin Ioniţă – şi încă într-o publicaţie „centrală” cu pretenţii. În respectiva foaie,