Ţinutul Moldovei, lângă apa Nistrului, musteşte de întâmplări cu Ştefan Vodă. Pare că, pentru a nu fi târâţi de vântoasele stepei spre întinsul rusesc, moldovenii s-au legat strâns de pământul lor cu firul lucitor al legendei. Ştefan Vodă e cheia de boltă a rezistenţei prin românism.
Natalia Decuș este ghidul neobosit al Ţipovei. “Ştiţi de câte ori în zi urc şi cobor eu cărăruşile aiste de piatră? Dar, nu ştiu cum, parcă nu simt oboseala. Şi mi-e mai bine aici, jos, decât acasă, în sat. Parc-aş rămâne aici, pe piatră, să nu mai ştiu de zavera lumii.”
Cu gesturi largi, Natalia Decuş urmează incantatoriu: “Unde s-a aflat Ştefan după asasinarea tatălui său? Ştim că în Transilvania, la Iancu de Hunedoara. Ştim că la Bucureşti, la Vlad Ţepeş. Dar înainte de a se ridica pe scaunul domniei, unde s-a aflat el? Nu ştie nimeni. Dar se spune că locul acesta ar putea fi Ţipova. De ce a tins el să ajungă aici? Era o bisericuţă în această stăncă, unde trăiau sihaştrii, retraşi de zgomotul lumesc. Ştefan a fost omul lui Dumnezeu şi, pentru a se prezenta înaintea Domnului, trebuia să aleagă locul cuvenit”.
Natalia Decuş evocă obiceiul lui Ştefan de a se sfătui cu sihaştrii înainte de a se porni la orice faptă. Asta trebuie să fi făcut şi înainte de a fi plecat să-şi revendice tronul. A venit la Ţipova să-şi cureţe sufletul şi să se întărească pentru o luptă dreaptă. “Şi în acest timp de iniţiere, de pregătire la Ţipova, se pare că a întâlnit-o pe Maruşca, fiica unui boier de prin părţile acestea. În pomelnicele Muşatinilor există o soţie - zisă după unii nelegitimă, o ţiitoare - pe nume Maria, căreia în popor i se spunea Maruşca. Nu era de rang domnesc, ca celelalte - Maria de Mangop, Evdokia de Kiev, Maria Voichiţa - dar Ştefan a plăcut-o şi s-a cununat cu ea aici, pentru că acest lăcaş se afla pe domeniul tatălui ei. Pe mama sa o chema Ana, iar pe tatăl ei - Chir Şt