„Reevaluare” - un cuvânt la modă în România politică a acestor zile. Toată lumea reevaluează pe toată lumea: Băsescu pe Ponta, Ponta pe Băsescu, Antonescu pe Ponta - dar într-un alt sens.

Joi seară, o nouă reevaluare care te lasă cu gura căscată: Viorel Hrebenciuc, maestrul combinaţiilor din PSD, l-a reevaluat şi el pe preşedintele Băsescu în direct la Realitatea TV: „Sunt convins că în foarte multe lucruri e bine intenţionat. Că le face rău, e alt subiect. Lucrurile pe care le face pentru România în lume, le face bine şi le face cu sufletul. Nu putem contesta chestiunea asta”! Pauză... Trageţi aer în piept şi citiţi din nou, dacă nu aţi văzut emisiunea...

Bietul electorat uselist, care vede în Băsescu răul absolut, care îşi aminteşte de şezătorile din Piaţa Universităţii 2012 drept „revoluţie”, ale cărui stindarde au devenit învăţătoarea Anghel, sinucigaşul Sobaru sau „stegarul dac”, e complet răvăşit! Ce să mai înţeleagă? La fel şi de partea cealaltă, electoratul pedelist și cel băsist” - pentru că încep să fie din ce în ce mai distincte – sunt şi ele siderate... Parcă asistăm la un remake politic al melodiei Biancăi Ionescu din anii `80: „Ce bine nenţelegem noi doi/Parcă-am fi unul singur, nu doi!”.

Pe vremea când conduceam ziarul „Adevărul”, m-am exprimat de mai multe ori, în editoriale, în favoarea ideii unei republici parlamentare în România, după modelul unor democraţii mai avansate din Europa. Scriam atunci că puterea bicefală consfinţită de Constituţia din 1991 e o pacoste pentru România: pe de o parte Guvernul, cu premierul şi miniştrii săi, iar de cealaltă - Preşedintele, cu un corp de consilieri care dublează miniştrii şi cu pârghii de control asupra multor instituţii importante ale statului, printre care şi serviciile speciale. O pacoste, pentru că părea că rivalitatea permanentă între cele două Palate, Cotroceni şi Victoria, ţine, de mult