Zilele trecute, la Muzeul Ţăranului Român, a fost lansată o carte a ziaristului Dan Gheorghe, despre limba română şi ultimele opt şcoli din Transnistria în care învaţă copii ai conaţionalilor noştri. Atât şcolile, dar şi limba română se află într-un mare pericol: dispariţia lor din acest spaţiu, care aparţine Republicii Moldova, dar este ocupat de forţe armate ale Federaţiei Ruse.
Au participat în calitate de invitaţi speciali, trei profesori ai locului: Eleonora Cercavschi, Ion Iovcev şi Constantin Sucitu, directori de liceu.
S-au aflat lucruri cutremurătoare. Lângă graniţele României, în această zonă, limba română se învaţă sub teroare. Din filme documentare şi din fotografii dar şi din povestirile protagoniştilor a reieşit că cei trei au fost pe punctul de a plăti cu viaţa încăpăţânarea de a susţine şi promova limba română, pentru un număr tot mai restrâns de copii, în faţa limbii ruse, introdusă cu forţa aproape peste tot de oameni care se poartă ca la ei acasă, dar într-un mod imperial.
În 1992, mai mulţi ruşi în uniformă au pătruns brusc într-o sală de clasă, au distrus mobilierul, au adresat cuvinte urâte copiilor şi cadrului lor didactic. „Dacă vreţi să învăţaţi limba română, plecaţi în România, nu mai puteţi sta aici!” – au răcnit ei.
Pe tablă erau scrise câteva cuvinte în limba lui Mihai Eminescu. Unul din agresori a scos un pistol şi a tras câte un glonte în fiecare literă, în prezenţa aceloraşi copii, spunând în final că semnele împuşcate trebuie înlocuite cu caractere chirilice.
De atunci, numărul şcolilor de limba română s-a tot împuţinat, dar ideea de a învăţa limba maternă, chiar sub ameninţarea gloanţelor, nu a murit, nici în sufletul părinţilor, nici al elevilor.
Într-o altă împrejurare, lui Ion Iovcev, i s-a pus în mână o grenadă, apoi i s-a spus: „Dacă nu t
