Odată trecută iernoaica, craterele din asfaltul DN7 au început să pună necazuri tot mai mari șoferilor. Stați li­niștiți, gropile existau și înainte, dar fiind îndesate cu zăpadă nu s-au simțit atât de dureros pentru jantele și suspensiile autovehiculelor. În prezent greu încercatul drum este împânzit cu niște măsele găunoase ce așteaptă să fie plombate. Din păcate, în afară de o lopată cu nisip aruncată de mântuială și îndesată cu piciorul nu există alte mij­loace iar drumarilor nu le rămâne decât să înjure cot la cot cu șoferii pe cei care în perioada 2007/ 2009 au realizat așa zisa reabilitare a DN7. O șosea care nu a mai fost atât de stricată de la bombardamentul german din toamna lui 1944 asupra militarilor sovietici.

Și să spere că într- o zi cu soare atacul cu pricina se va repeta, dar de această dată asupra căpățânilor celor care și- au umflat buzunarele în urma lucrărilor. Din păcate, după cum ne-am obișnuit într-o țară în care niciodată nu s-a întâmplat nimic, mă îndoiesc că acest lucru nu se va petrece. Nimeni nu va răspunde pentru jaful petrecut sub masca reparațiilor din cincinalul trecut. Doar va veni altora rândul și cinstea de a sta la ,,masa bogaților” și să-și facă plinul pentru perioada în care va hiberna în opoziție.

Aruncatul pisicii moarte a DN7 dintr-o curte în alta nu va rezolva nimic. Până când reabilitarea nu se va face fără a jefui cu o sfântă nerușinare banul public, vom avea parte de aceleași gropi în primăvara următoare. Chiar dacă a costat cât o autostradă, drumul a ținut mai puțin decât garanția anunțată de firma contractoare, iar odată scos din ea, băieții deștepți s-au spălat pe mâini și au pasat întreținerea sa drumarilor înjurați de toată lumea. În urma unei licitații recente, plombarea craterelor a fost atribuită firmei unui fost director al unei mari întreprinderi arădene. Sper că lucrarea nu se va face în dulcel