Oameni de la 18 la peste 60 de ani fac voluntariat în salvarea de vieţi, având alături câini al căror nas nu este depăşit de nicio tehnologie când vine vorba de găsit oameni aflaţi sub pământ sau dărâmături, aşa cum au arătat, la Bucureşti, 16 echipe canine din România şi Canada.

Opt echipe de la Centrul de Educare Canină de la Craiova şi tot atâtea de la o asociaţie similară din Canada au prezentat o serie de exerciţii, sâmbătă, la Bucureşti, la finalul Simpozionului Internaţional al Câinilor de Salvare.

În parcarea hotelului unde a avut loc simpozionul, echipele stau aliniate, diferenţiindu-se după uniforma roşie sau portocalie. Conductorii de câini sunt în mare parte femei, canadiencele chiar pe la 50 - 60 de ani. Cel mai tânăr dintre salvatori are 18 ani şi face parte din echipa românească. Toţi sunt îmbrăcaţi în salopete mari, roşii sau portocalii, şi îşi ţin patrupedul cuminte la picior.

Galeria canină este impresionantă: ciobăneşti germani straşnici, labradori, şi negri şi aurii, cu feţe blânde, simpaticii border collie, alături de un ciobănesc belgian negru şi un dalmaţian, în echipa canadiană, şi un ciobănesc elveţian şi un cocker, în cea românească.

Cockerul, pe nume Skip, este veteranul echipei româneşti, având opt ani, în timp ce omologul său canadian este Flint, un labarador portocaliu, de şapte ani. Cel mai tânăr câine este din echipa românească, ciobănescul elveţian pe nume Dias, de numai 10 luni.

Toţi fremătau de nerăbdare să înceapă exerciţiile, după timpul petrecut în în camere de hotel, cât stăpânii lor au fost la simpozion.

Fiind mai mic decât ceilalţi, Skip a fost cel care a făcut, alături de conductorul său, exerciţiul de coborâre pe frânghie, de pe o platformă a hotelului, cam la nivelul primului etaj.

Celelalte exerciţii au fost de căutare: o voluntară din echipa românească s-a ascuns la baza clăd