Pe masura ce trece timpul, descopar, la domnul Victor Ponta, o trasatura ciudata de caracter. Surprinzatoare. Neasteptata. Premierul nostru, al USL-ului, nu suporta critica. Cine misca in front este proscris. Si invitat sa paraseasca terenul de joc. Sau, asa cum s-a intamplat ieri, sa-i ia locul. Cartitorii sa faca bine si sa conduca guvernul. Ce s-ar intampla daca unii ca mine chiar ar decide sa puna batista pe tambal? Ce s-ar intampla daca toata lumea ar lua pozitia de drepti? Sa impingem rationamentul premierului la absurd si sa evaluam consecintele.
Alaturi de ceilalti liberali, nominalizati sau omisi de Victor Ponta, am pacatuit, formuland cateva nedumeriri, cateva critici sau facand unele gesturi de consternare. S-a intamplat cand am aflat detalii despre cum anume s-a pus la cale caderea Guvernului Mihai Razvan Ungureanu, de catre cine si unde anume. Scuze: in raport cu asemenea informatii, nici macar nu am reactionat public. Ci doar in tacere. Desi, nu de putine ori m-am gandit la ce s-a intamplat intr-o scurta vacanta, nu a mea, ci a viitorului premier, la Dubai. Si la anturajul de acolo niciodata devoalat de catre domnul Victor Ponta. In schimb, am tresarit dureros, cat se poate de motivat, si cat am putut de public atunci cand m-a plesnit in moalele capului informatia cum ca Victor Ponta a semnat un pact de coabitare cu Traian Basescu. Nu aveam cum sa nu critic acest fapt. Nu am cum sa nu critic si “detaliul” ca, in numele nostru, Victor Ponta a consimtit la fel de fel de gesturi politice in raport cu partenerii europeni care, una peste alta, inseamna acte si fapte de cedare a suveranitatii. Si ce a urmat?
A urmat un buget pe care l-am votat, l-am si sustinut verbal in plenul Parlamentului, dar cu o cuvenita strangere de inima. Nu este bugetul pe care il doresc pentru tara mea. Am inteles ca au existat o serie de constrangeri, interne si ext
