E greu sa asisti impasibil la scena in care un partid intreg aplauda, in picioare, minute in sir, un condamnat pentru fapte de coruptie, abia eliberat (conditionat) din puscarie.
E dificil si sa te minti ca adunatura celor 5.000 de membri care participa la Congresul PSD e ceva mai mult decat o gasca de interesati in numele propriilor afaceri, fara nicio legatura macar cu doctrina social-democratiei, altfel atat de elogiata la cei 120 de ani pe care i-ar implini.
Cand il auzi pe numarul doi in partid, Liviu Dragnea, spunandu-i lui Adrian Nastase "ai lasat un gol urias, cat timp ai fost plecat dinte noi", trebuie sa il crezi pe cuvant ca asa a si fost.
Slava social-democratiei ca gaura a fost umpluta si partidul promite sa isi reia traiectoria de la care a fost deturnat in 2004. Pentru ca asta imi pare a fi cel mai important mesaj transmis cu ocazia Congresului - PSD revine la ceea ce a fost pe vremuri: o forta colosala angrenata in virtutea unui singur scop - acapararea a cat mai multa putere in stat.
Motto-ul sub care a fost organizat Congresul PSD a fost "120 de ani de social democratie" si te intrebi daca in cele doua zile a fost macar un moment in care liderul sau presedintele de onoare al partidului sa isi fi adus aminte ce inseamna sa fii un social-democrat si sa fi evocat macar cateva dintre punctele tari ale doctrinei de stanga.
Ori poate ca noua conducere, revalidata prin vot, propune un nou drum, o noua ideologie - cuantificabila prin masuri care sa se rupa de traditia stangii asa cum o stim cu totii din manuale si carti de specialitate.
Nimic din toate astea. Am vazut un Congres organizat pentru realegerea lui Ponta si confirmarea lui Dragnea ca numarul doi in partid, pentru impartirea puterii intre vicepresedinti si baronii locali - pe scurt, pregatirea acapararii a si mai multa putere