Exemplul de guvernare al politicianului născut la Panciu poate fi criticat sau admirat de unii sau de alţii , dar cu siguranţă ar fi bine să fie ştiut de cei mai mulţi dintre noi.

Pe data de 2 ianuarie, în anul 1897, a văzut lumina zilei în oraşul Panciu Gheorghe Alexianu, fiul lui Ovanes Alecsan, de profesie comerciant, de naţionalitate romană şi religie gregoriană.

Pe mama sa o chema Adela. Interesant este faptul că biografii lui Gheorghe Alexianu îl indică ca fiind fiul lui Ion Alexianu, de profesie învăţător. Numele transformat din Alecsan în Alexianu se pare că a fost o dorinţă a politicianului şi s-a produs imediat după anul 1916, când acesta s-a înrolat în rândurile armatei române. Profesia tatălui, alta decât cea reală, de asemenea nu poate fi explicată , dar poate fi intuită.

„Ca şi biografia mareşalului Ion Antonescu, oarecum cosmetizată propagandistic şi răspândită în zilele războiului, totodată şi biografia lui Gheorghe Alexianu, cea care trebuia ştiută de români, era necesar să fie fără cusur: fiu de român şi învăţător, adică apostol de oameni. Tatăl său , comerciant după cum am amintit , a devenit în anul 1890 şi un proprietar agricol însemnat pe Valea Şuşiţei, cumpărând de la I. Robescu aproape o sută de hectare teren în cătunul Muncel, comuna Străoane de Sus, azi Străoane . După anul 1910 trebuinţele de bani crescânde ale lui Ovanes Alecsan, poate şi pentru faptul că fiii săi mari acum, mai ales Gheorghe, au început studiile la Liceul Unirea, îl obliga să amaneteze moşia Muncelul în anii 1911 şi 1913 la Societatea Economia din Focşani , societate care în anul 1916 o confiscă pentru neplata datoriei. Mâhnit de neputinţa sa, părintele lui Gheorghe Alexianu se stinge la nici 60 de ani, iar Gheorghe pleacă pe front”, povesteşte Florin Dîrdală, istoric la Arhivele Naţionale Vrancea.

Jurist de excepţie

După sfârşitul războiului