Marius Manole, un artist foarte apreciat al tinerei generaţii, vorbeşte despre cât de importanţi sunt cei şapte ani de acasă.
„Nu îmi place că lumea se înghesuie la metrou, nu îmi place că nu sunt respectaţi bătrânii, nu îmi place că nu se dă locul în maşină, nu îmi place că uneori, la teatru, publicul vorbeşte şi deschide sticle cu Coca-Cola. Nu-mi place că lumea la teatru întârzie, în loc să vină la ora 7 fără 10, vine la 7 şi un sfert, asta la teatru mă refer.
În general nu prea suntem obişnuiţi să ne respectăm unii pe alţii în România, deocamdată, adică suntem tentaţi, pentru binele nostru, să încălcăm spaţiul privat şi regulile de bunăcuviinţă şi bună creştere vis-a-vis de persoana de lângă noi, atâta timp cât nouă ne e bine”, i-a mărturisit Marius Manole realizatorului emisiunii „Bonton”.
La rubrica „Cu respect” a emisiunii Bonton, prezentată de Dana Gonț și difuzată duminică, de la 17.30, la Digi24, invitatul este un artist foarte apreciat al tinerei generaţii, Marius Manole, actor al Teatrului Naţional din Bucureşti.
Cât de importantă e educaţia, cât de importanţi sunt cei şapte ani de acasă? Marius Manole spune că, în cazul lui, esenţial a fost exemplul dat de părinţi. „La mine educaţia nu s-a întâmplat, nu ne-am aşezat la masă şi am început să discutăm despre educaţia mea şi despre cum ar trebui să funcţionez eu în societate şi ce va trebui să fac sau să nu mint, să nu fur. Nu, la noi în familie am învăţat prin puterea exemplului. Părinţii mei sunt oameni cinstiţi, sunt oameni care nu pot sta liniştiţi dacă ştiu că au datorie 1 leu. Văzând în familie că nu se fură, că nu se întâmpla lucruri de genul ăsta, am învăţat numai lucrurile bune. Adică, pur şi simplu, puterea exemplului e una foarte puternică, foarte bună, mai mult decât dacă "ai grijă nu fă, ai grijă că nu, vezi că nu e bine, de ce ai făcut asta". Cred
