O femeie iartă mai uşor un bărbat cucerit de pofte, minciuni şi păcate, decât un bărbat bun lângă care şi-a zidit sufletul până când, zâmbindu-i şi spunându-i că e tot ce a avut mai frumos în viaţa lui, pleacă doar pentru că nu caută să înţeleagă cum ar putea trăi frumosul cu ea. Durerea cea mai mare e din pricina bărbatului cel mai bun pe care l-ai avut lângă tine.

Ca femeie, când priveşti la un bărbat, e bine să vezi în el icoana lui Adam căzut. Dacă părăseşti o femeie pentru că nu e frumoasă, o faci pentru că n-ai lăsat soarele să bată peste chipul ei şi să o vezi şi dincolo de noapte. Dacă o laşi pentru că n-ai vrut-o de fapt niciodată, şi doar ai văzut în ea câteva zile pline din timpul tău, o faci pentru că există vreme pierdută şi un viitor care vrei să însemne ceva mai mult. Dar dacă te desparţi de ea fără nicio explicaţie, drama e a ta, ca un Adam care a căzut fără vină, dar nici în rai nu mai poate locui. Să te gândeşti de două ori la tine şi la ea e o virtute. O femeie iartă mai uşor un bărbat cucerit de pofte, minciuni şi păcate, decât un bărbat bun lângă care şi-a zidit sufletul, până când, zâmbindu-i şi spunându-i că e tot ce a avut mai frumos în viaţa lui, pleacă doar pentru că nu caută să înţeleagă cum ar putea trăi frumosul cu ea. Durerea cea mai mare e din pricina bărbatului cel mai bun pe care l-ai avut lângă tine. Iisus a întrebat: Doamne, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit? După chipul şi asemănarea lui, cu ce ar fi greşit ca o femeie să întrebe acelaşi lucru pe bărbatul său?

Când nu ţi se dau foarte multe explicaţii, rămânând doar cu nostalgia timpului trecut, te întrebi dacă nu cumva, femeile uită mai greu decât bărbaţii. Schimbarea la faţă a unui sfârşit nu e, de cele mai multe ori, un nou început, ci doar o întoarcerea la capătul de la care ai pornit, urmând o altă cale. Vorba lui Nietzsche: Descoperirea faptului că este