Mircea Lucescu (67 de ani) este unul dintre conaţionalii noştri despre care ni se spune că reprezintă excepţii de la regulă. Un român care are succes, adică. Nu o dată, nu de două ori, ci de atât de multe ori, încât numele lui a devenit în timp sinonim al victoriei. Mircea Lucescu (67 de ani) este unul dintre conaţionalii noştri despre care ni se spune că reprezintă excepţii de la regulă. Un român care are succes, adică. Nu o dată, nu de două ori, ci de atât de multe ori, încât numele lui a devenit în timp sinonim al victoriei.

Libertatea: Sunteţi aproape de al şaptelea titlu în total şi al patrulea consecutiv. Nu v-aţi plictisit?

Mircea Lucescu: Nici vorbă! De ce mi s-ar întâmpla asta? Pune- te în locul meu: tu te-ai plictisi?

Ştiţi unde bat: sunteţi de nouă ani la aceeaşi echipă, aţi câştigat tot ce se putea câştiga cu ea în Ucraina, plus Cupa UEFA.

Nu m-am plictisit. În schimb, m-am obişnuit cu succesul (râde). Poate şi din cauza asta, poate şi din cauza vârstei, nu mai par, uneori, atât de exuberant ca altădată. Dar mai am destule obiective cu Şahtior. Să ajungem cât mai sus în Liga Campionilor e unul dintre ele. Pentru asta trebuie să lucrez mai mult cu fundaşii; greşelile lor în cele două meciuri cu Dortmund din “optimi” ne-au costat calificarea.

Alţii ar fi simţit nevoia să schimbe ţara, campionatul, echipa, după atâta timp...

Treaba lor! La Şahtior am jucători buni, stadion nou, suporteri fantastici, un preşedinte care ne susţine - ce-mi mai trebuie?

O nouă provocare!

Insişti, văd (râde). Nu mă mai tentează astfel de lucruri. Am o vârstă şi, sincer, chiar nu mai am răbdare s-o iau de la capăt în altă parte. Să mă apuc să-i explic altui conducător de club filosofia mea, să imprim echipei mecanismele de joc pe care le-am imprimat la Şahtior... Nu-i uşor şi ai nevoie de timp.

Chiar nu v-au tentat ofertele primite? S-a