Iniţial m-am gândit să scriu despre corupţia din Aarmată… Există un text remarcabil al Mareşalului Ion Antonescu, eludat cu precizie şi maximă eleganţă de Alex Mihai Stoenescu.
În 1938, generalului de divizie pe atunci, Ion Antonescu, devine Ministrul Apărării Naţionale în guvernul Octavian Goga. Doar pentru câteva luni: 29 decembrie 1937 - 10 februarie 1938. Unul dintre cele mai importante acte ale sale din această perioadă este Ordinul General nr. 113/28 ianuarie 1938. Un ordin „de luptă” împotriva corupţiei din armată.
Până în prezent, textul Mareşalului nu a fost publicat decât de Adrian Pandea, inimosul director al Editurii Militare, în revista „Document” a Arhivelor Militare, nr. 4 din 1999. Cu stilul său inconfundabil, Ion Antonescu trece în revistă toate neregulile existente în corpul ostăşeşc. Înlăturarea sa din funcţia de ministru al Armatei a fost doar o consecinţă al acestui ordin. Păi ce ministru era ăsta care nu ne lăsa să bagăm mâna în solde, să facem bancheturi pe banii oştirii, să nu ne batem soldaţii, să nu ne umilim ordonanţele… Probabil, spre dezamăgirea maestrului Cristoiu, nu continui acest demers jurnalistic. Nu e vorba de resemnare. Că şi atunci se fura, deci asta e o constantă. Pur şi simplu am realizat că Armata, oştirea în sine nu stă doar în generali - mai ales ăia care-şi aranjează copiii şi îşi cumpăra casele – ci în trupă. În bocancii puturoşi, în ciorba de varză şi în cântecele de cătănie.
Am scris cândva despre un general. Nu retrag textul, dar consider că fostul ministru al Armatei Corneliu Dobriţoiu e pe departe cea mai mare pacoste abătută asupra Armatei. Celebrul câştigător al Bătăliei de la Kaufland, Dobriţoiu, explică de câteva zile pe toate posturile de televiziune cum a fost el obligat să devină proprietar!
Hai că-l ştiţi, nu faceţi pe indiferenţii… E eroul acela în viaţă…Exact, care a venit cu o falcă în c