La venerabila vârstă de 92 de ani, Luca Nistor, din Focşani, poartă şi acum vie amintirea celor patru ani cumpliţi pe care i-a petrecut în lagărul Bălţi din Republica Moldova, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. La venerabila vârstă de 92 de ani, Luca Nistor, din Focşani, poartă şi acum vie amintirea celor patru ani cumpliţi pe care i-a petrecut în lagărul Bălţi din Republica Moldova, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Bătrânul veteran, de profesie frizer, a fost premiat, zilele trecute, de autorităţile locale din Focşani, cu 500 de lei, pentru că a ajuns la această venerabilă vârstă. Cu această ocazie, bărbatul a rememorat perioada trăită în lagărul de la Bălţi, în care l-au vârât ruşii la vârsta de 20 de ani.

“Am nimerit tocmai în încăierările de la Cotul Donului, unde călcam numai prin bălţi de sânge... Luptam în război alături de nemţi când ne-au prins ruşii şi ne-au băgat în lagăr”, a povestit, pentru Monitorul de Vrancea, Luca Nistor.

Fostul soldat a îndurat acolo chinuri cumplite şi, din cauza mizeriei în care erau ţinuţi, a trăit toţi cei patru ani cu spaima că se va îmbolnăvi. Prizonierii erau ţinuţi claie peste grămadă, într-o baracă neîncălzită, în care colcăiau păduchii şi alte lighioane. Cel mai greu de obţinut era însă hrana.

“Ne dădeau de mâncare puţin şi numai arpacaş cu murături şi cu varză murată. Eram flămânzi mereu. Într-o vreme era acolo cu mine în lagăr un ţigan de la Ploieşti. De câte ori se scoteau morţii din barăci, el se ducea şi-i bâjbâia. Avea un cuţit palmat, le scotea inima şi-o ascundea în buzunar. Când ajungeam la câmp şi se făcea focul, el tăia inima şi o frigea. Dădea câte o bucată la cine avea să-i dea ceva în schimb. Un basarabean mi-a zis într-o zi: «Ştii ce mănânci? Inimă de om!». Doamne, am fost canibal fără să ştiu!”, a mărturisit bătrânul.