În mod absolut surprinzător, Primarul Iaşului, cel pe care ne-am propus să nu-l mai numim, spre satisfacţia celor două treimi dintre ieşenii care au votat cu USL, a fost desemnat prin alegeri interne drept responsabilul politic al PSD pentru Moldova, ca vicepreşedinte coordonator al judeţelor din Regiunea de Dezvoltare Nord-Est. Probabil ca să-i înveţe şi pe alţii cum se gospodăreşte ceva, o filială de partid, un oraş, un judeţ sau măcar o regiune.

La fel de surprinzător, ministrul Transporturilor şi liderul PNL Iaşi, recunoaşte public, cu sinceritate, că n-a prea mai călătorit cu trenul, în ultimii doi-trei ani, din varii motive, în principal legate de lipsa de confort şi de rapiditate a transportului feroviar.

Numai din aceste două evenimente asociate finalului de săptămână, Iaşul s-a mai învrednicit o dată să iasă în prime-time-ul buletinelor de ştiri, să ştie toată republica evidenţa, că mai naşte şi la Moldova oameni, bărbaţi politici cum ar veni de-am spune, dacă ar fi să zicem.

Sigur că ăştia, ieşenii, avem destule motive de mândrie şi patriotism local, suficiente pentru a ne mai estompa celelalte raţiuni pentru care nu suntem chiar tot timpul excesiv de mulţumiţi, pentru a ne domoli entuziasmul firesc al trăitorilor prin aceste locuri dăruite de Dumnezeu cu de toate, după regula nu-i da omului câte poate duce. Şi aici nu mai e vorba doar de monumentala gafă a tăierii teilor, care deja ne-a făcut celebri în ţară, de celebritatea hoţilor specializaţi pe tâlhărirea statuilor prin parcuri sau de eternizarea unor şantiere cronice, care durează, cel puţin cât lucrările de reabilitare şi consolidare ale Palatului Culturii, care de altfel pare a aştepta doar un cutremur mai serios pentru a deveni istorie afectivă. Iaşul a devenit, şi nu chiar de ieri, un fel de Caracal al Moldovei, un loc unde mai toate se brodesc în aşa fel încât şi cu neprecupeţ