"Era zapada si ziceai ca era un musuroi, nu era curatit campul de lupta si paseai. Si calcand tare, calcai in burta soldatului intrat in putrefactie si scoteai cizma cu mate din el.

Au fost cazuri cand eu am vazut soldati raniti in burta si tineau matele 'Muma, muma, unde sunt, ce-am facut?' si mergea pe picioare pana cand avea norocul sa dea un brancardier sa-l salveze, sa-l duca sa-l aseze pe o targa.

Draga (oftand usor), razboiul e greu...", povesteste Goanta Victor, presedintele Asociatiei Invalizilor de Razboi din Romania si prim-vicepresedinte al Asociatiei Nationale a Veteranilor de Razboi, intr-un interviu acordat Ziare.com.

Vocile ultimilor eroi: De pe frontul Moldovei, pe strazile Budapestei (I)

Totusi, in ciuda atator vitregii, dupa lupte atat de crancene, soldatii romani cum de au rezistat, cum se simteau dupa atat timp petrecut pe front?

Noi am fost foarte increzatori si instruiti de asa maniera, te simti ca un viteaz, acolo era lozinca, nu tragi, nu lovesti tu, te loveste el pe tine si numai puterea divina te poate scapa, altfel nu ai cum sa scapi, ca o sa ajung si la momentul in care am fost ranit.

In ianuarie am primit ordin sa parasim Ungaria si sa ne deplasam in Cehoslovacia si am luptat pana la trecerea Hronului.

La trecerea Hronului, nemtii erau pe creasta in muntii Tatra Mica si iarasi aveau pozitie favorabila, tinand piept pana in 2 martie, cand o schija de brandt (mortier - n.r.) a explodat pe grupul de comanda pe care il comandam eu, in calitate de sublocotent la plutonul 1.

Pe grupul de comanda? Sa inteleg ca luptele se purtau in apropiere? Nu erati departe de germani si de liniile lor de aparare?

N-avea o suta de metri. Tragedia era ca zapada era pana la brau. Trebuia sa urci Tatra Mica si ei veneau in halate albe imbracati, pe schi si se