Regele Belgiei Leopold al II-lea a fost unul dintre cei mai puternici regi din Europa, dar si unul dintre cei mai sangerosi. Se crede ca a a pricinuit moartea a peste 10 milioane de oameni in Congo.
Daca cineva, insa, se mai indoieste cam ce fel de om a fost regele - un mare conducator sau unul dintre cei mai mari infractori din istoria omenirii - publicatia germana Deutsche Welle propune urmatoarea comparatie: daca punem in sticle sangele nevinovat varsat din cauza lui, puse una langa alta, aceste sticle ar alcatui o linie dreapta de 2.000 de mile.
Daca trupurile zecilor de milioane de oameni morti din cauza gloantelor sau foametei s-ar putea exprima si ar trece unul dupa altul prin fata regelui aflat in tribuna, le-ar trebui 7 luni si 4 zile sa treaca toti prin fata acestuia.
Sunt calcule, poate subiective, pe care unii istorici le-au facut si care arata adevarata dimensiune a atrocitatilor savarsite de acest rege.
In 1905, Mark Twain descria ororile savarsite de regele belgian in Congo. Twain nu era primul scriitor care acorda atentie genocidului din Africa Centrala. Inca din 1899, scriitorul Joseph Conrad a scris romanul "Inima intunericului", elaborat dupa o calatorie a sa in Congo. Creatia literara, care face parte din marele patrimoniu cultural al umanitatii, se termina asa: "(....) Teroarea! Teroarea!".
"Tara mica, oameni mici"
Oamenii se vor intreba de ce a a vut nevoie regele Leopold de asa ceva, fiind recunoscut ca unul dintre cei mai puternici si bogati monarhi ai Europei. De la parinti a mostenit o mare avere, pe care a reusit sa o inmulteasca cu ajutorul unor afaceri speculative in Canalul Suez.
Inca de pe vremea cand era print mostenitor, el incepe sa se intereseze de politica mondiala si, cu invidie, priveste cum celelalte tari europene castiga bani frumosi din colonii.
