Asemeni sculptorului care însufleţeşte lut, ori metal, ori piatră, chirurgul poartă şi el în tăierea bisturiului scânteie de dumnezeire. Dintre toţi, chirurgul plastic se apropie poate cel mai mult de Dumnezeu, pentru că lucrarea lui are menirea să dea mai mult frumos creaţiei însăşi, între limitele clare ale materiei sale: ţesut şi sânge.

­„Un chirurg plastician trebuie să aibă imaginaţie şi simţ geometric, mai ales spaţial, dar şi plăcerea de a construi ca la un lego. Trebuie să refaci din bucăţi, să reconstruieşti. Chirurgia plastică nu înseamnă doar estetică, e artă plastică chirurgicală” – spune doctorul Dan Grigorescu, deopotrivă discipol al lui Pygmalion şi al lui Hippocrate.

În luna ianuarie, a condus echipa care a realizat o operaţie ce a durat şase ore, timp în care a fost replantată mâna unui bărbat din judeţul Covasna, ce avusese un accident la circular. Echipa afost condusă de chirurgul Dan Grigorescu, cel care avea să ştie încă din copilărie că va face medicină.

„Eu mi-am propus să devin medic încă din şcoala generală. Sunt anumite momente în viaţă care îşi pun amprenta. Atunci am fost operat. Am cunoscut un corifeu al chirurgiei pediatrice din Braşov, pe regretatul doctor Ciurumelea, care m-a şi operat şi m-a fascinat atât de mult personalitatea lui şi cei care l-au cunoscut ştiu la ce mă refer, încât mi-am dorit să fiu ca el, deci medic chirurg. Nu m-am gândit la chirurgie plastică decât în momentul în care am înţeles despre ce este vorba, eu am cochetat şi cu alte chirurgii, cu chirurgia toracică la un moment dat, cu ortopedia, însă viaţa te duce către o anumită direcţie şi dacă direcţia respectivă se dovedeşte la sfârşitul vieţii că a fost bună eşti fericit, dacă nu, rămâi cu nostalgii, dar nu este cazul meu, eu sunt foarte fericit.”, ne-a spus Dan Grigorescu, şeful Secţiei de Chirurgie Plastică, Microchirurgie Reconstructivă. @N_P