Adevărul e că toată lumea îşi pune una şi aceaşi întrebare: cum naiba fac nemţii de le merge bine? Într-un fel sau altul, dincolo de ce se întîmplă în restul lumii Occidentale, dacă e criză sau dacă nu e criză, Germania merge bine. Economia scade sau creşte dar nu se blochează, standardul de viaţă e constant şi solid. Nemţii par impermeabili la criză şi, poate, acest succes încăpăţînat e sursa reproşurilor sau, mai curînd, a ciudei cu care vorbeşte atîta lume de nemţi. Înainte de a-i aşeza între marii vinovaţi pentru necazurile ciprioţilor, grecilor sau portughezilor (faţă de care poartă, indiscutabil, o doză de răspundere), ar fi bine să căutăm răspunsul la întrebarea de la început: cum oare le iese nemţilor totul şi mereu aşa bine?

Evident, nu există un singur răspuns. Dar există răspunsuri mai importante decît altele. Putem porni de la o remarcă a Cancelarului Merkel. Întrebată de fostul Prim Ministru britanic Tony Blair cum explică succesul german, Merkel a spus, pur şi simplu: încă mai facem lucruri! Mai pe larg: Germania produce, în continuare, lucruri de calitate. Ce înseamnă asta?

Explicaţiile sînt excelent formulate de Edward Luce, corespondentul la Washington al cotidianului Financial Times, care compară, la acest capitol, Statele Unite şi Germania.

Articolul lui Luce observă simplu că Germania produce pentru că are cu cine produce şi are cu cine produce pentru că învaţă oamenii să producă. Nu e mare filozofie. Cineva învaţă ceva numai şi numai la şcoală. Prin urmare, şi producţia se învaţă la şcoală. Numai că în epoca în care trăim, sistemul de educaţie şcolară a fost, încet-încet, asimilat cu şi transformat în şcoală de învăţat teorie şi decernat diplome. De aici, două consecinţe cunoscute la nivel de masă în Europa şi Statele unite: absolvenţi prost pregătiţi sau absolvenţi pregătiţi pentru